micile mele cutii

Micile mele cutii, pline cu sperante, cu cautarile mele nebune, cu muzica pe care o ador, cu ceea ce vreau de la mine si nu gasesc la ceilalti. Ma inchid iar in mine, am scos 10 secunde antenele la vedere, mi s-a parut aerul prea rece si ma intorc la mine. Previzibil, pentru micul soricel care nu a fost niciodata amenintat de o pisica pentru ca ... surpriza nu a iesit niciodata din vizuina (sau cusca, iar dilema).
Iar bantui pe strazi, iar merg la teatru ... merg bine toate, ca de obicei lipseste ceva, caci daca nu ar lipsi la ce bun orice efort?
Inceputul e cel mai greu ... asteapta-te la orice de la mine ...
Asta am auzit de la inceput si iata ca se dovedeste a fi adevarat. Surprinzator eu cea care simtea tot, zambeam cand stiam, de undeva din interior ca am sa-l vad, acum l-am ratat. Mai mult nu l-am simtit acolo ... did I loose touch? Asta chiar ar putea fi un pas inainte - pe care sa fiu sincera il astept de ceva vreme ....
Dar raman pe loc inchis in trupul meu .... asta e ziua in care a inceput sa-mi pese ....
Cred ca a sosit si timpul de care vorbeam cu Cristina. Cat de departe e anul trecut cu emotiile lui, entuziasmul de calator incepator ... si acum incep ceva, cred ca incep sa fiu independenta, sa ma descurc singura, imi incerc fortele ca sa vad ce iese.