so proud

today i am proud. i am proud i work here .

abia am am terminat de vazut Mulholland Dr. pana putin peste jumatate am inteles despre ce era vorba in propozitie apoi brusc, odata cu disparitia unuia dintre personaje, parca incepe un alt film. un film care are puterea si trairea unui vis de care iti amintesti chiar in momentul in care te trezesti. in acele 30 de secunde de cumpana mintea e intr-o continua scanare a mediului, desparte cu greu personajele plasmuite de realitatea inca adormita. cam asa continua filmul. in final am ramas cu senzatia ca tanara wanna be actress a intrat cumva in pielea fostei prietene a iubitei sale. asta datorita cuplului placut de batranei care reapare in ultimele secvente ale filmului intr-o ipostaza infricosatoare. cu ei incepe si se inchieie povestea. cred ca am sa-l mai vad une fois, poate daca sunt mai atenta la detalii voi pricepe mai bine. musai exista o logica.

asta e muzica in asociere directa cu filmul lui david lynch. nu pot sa spun de ce. dragostea ca o pereche prea veche de pantofi.