"asa cum a zis bunica mea atunci cand barbatul de la telefon intreba de lana turner: vai, ce numar gresit ai format!"
am fost in vama. evident ca sunt nauca dupa atata frig si vodka. imi e frig de mor si nu mai mananc gratar pana la anu' pe vremea asta. am avut cazare in acelasi loc ca anul trecut si am inghetat la fel de rau. ma repet, nu? dar a fost frig serios - nici bautura n-a reusit sa ma amageasca.
am fost in vama. evident ca sunt nauca dupa atata frig si vodka. imi e frig de mor si nu mai mananc gratar pana la anu' pe vremea asta. am avut cazare in acelasi loc ca anul trecut si am inghetat la fel de rau. ma repet, nu? dar a fost frig serios - nici bautura n-a reusit sa ma amageasca.
uitasem cat de lung e drumul si cat de frumos miroase marea in primele minute dupa ce ajungi pe plaja. uitasem cum arata plaja cu luminile ei.
au aparut autoserviri in vama - sa fie de bine - , cosuri multe de gunoi si mult mai putini oameni. corturi multe pe plaja - oameni nebuni dupa mine. trei zile n-am scos un cuvant despre munca si job. n-am mai avut asa trei zile de pe vremea cand nu munceam. parca locul ala nu te indeamna la vorbe serioase - cred ca nu te indeamna la vorbe punct.
am ascultat suie paparude si zob, am fumat cohiba, am baut si sangria, am stat in vant la soare si m-am intors in bucuresti ca sa descopar ca au decopertat drumul de langa casa cat am lipsit. cred. eu pana acum nu l-am vazut decopertat, de aceea banuiesc ca faptul s-a petrecut cat timp am lipsit. iar sambata recuperez. yeeepeeee!
incep sa apreciez din ce in ce mai mult calmul zilelor neutre. zile care trec fara nervi extremi, fara prea multa munca sau cafea. zile in care mi-e capul gol si ma tin cu pixul pe manuta sa cumpar detergent si o carte - invariabil uit sa iau detergentul si invariabil nu am ce sa port pentru ca toate hainele sunt murdare, pentru ca nu am cu ce sa le spal, pentru ca la ora la care imi aduc aminte ca trebuie sa le spal imi baga vecinii masina de spalat pe gat.
zile calme de uitare in care nu ma irita faptul ca zuze de 19 ani poarte aceleasi haine pe care eu le visam si acum le port cu o incapatanare demna de o varsta mai frageda. mai conteaza ca ma vad duplicata in combinatii incredibil de nepotrivite si ca nici una din hainele mele nu e one of a kind. pana la urma sa vrei sa fii unic e destul de extremist si eu, nu sunt extremista decat atunci cand e vorba de sentimente. hai sa mai trec o zi, sa mai uit un gand, sa mai fac un pas spre gol. sa am apoi tupeul sa ma plang: doamne, cat si unde a trecut tot timpul asta?
Etichete: teleleu travelling
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire