doamne, ce zi!

o plecaciune respectuoasa Domnului Timp si Doamnei cu Coasa. asta vroiam sa scriu in postul de ziua mea. doar ca socotelile din targ nu s-au potrivit cu cele ale oamenilor din jurul meu. asa ca am primit la miezul noptii doua telefoane si un mesaj de mi-a stat inima in loc. am primit de la colegi flori si un buchet imens de trandafiri de la tiberiu - livrati direct la locul de munca.

eu ca eu cu un tortulet acolo, dar helen cu gasca vesela s-au gandit ce s-au gandit ce s-au gandit si mi-au luat un pisic mic - o ea, cu cosulet, manusa, aparatori de mobila, vas de apa si papica. doar ca eu stau in gazda si gazda nu prea s-a bucurat de cadou. previzibil, nu? am bocit si m-am suparat de n-am mai avut aer. am raspuns vreo doua ore la telefon plangand si in final a venit si o solutie temporara: avem mascota la birou. ceea ce e ok pana vineri, nu? ce sa mai zic eu si satana - nice name, ha? - suntem iubite. oare sifu ce-o sa zica de acest nou chirias? o sa vedem maine ca acum ma doare capul ca un nebun de atata agitatie.

nu stiu ce am facut ca sa merit atata atentie si afectiune dar promit sa mai fac. o sa zic iar multumesc tuturor si ma duc sa ma joc cu pisica.

dupa ce am postat mi-am dat seama ca am insiruit cadourile primite ca un copil rasfatat dupa craciun. nu asta era important si nici telefoanele de la multi ani sau smsurile. pentru mine important a fost ca au existat oameni care mi-au urat cu vorbe de la mine din suflet si asta e mare lucru.