Ma simt putin timorata in fata foii albe de hartie. Ar trebui sa scriu, mi se are ca am multe de spus, ganduri care stau tulburi undeva in mine, ma urmaresc la orice pas si nu vor sa ma lase dar ... in fata foii de hartie se asterne un gol, un gol intre mine si mine, un gol intre tot ce as putea sa spun si ceea ce ramane nespus nu si nesimtit.
E senzatia pe care o ai atunci cand ai spus ceva in neregula, ai jignit fara sa vrei pe cineva. Vezi in ochii lui schimbarea, lovitura, se citeste pe chip chiar daca vrea sa ascunda - reactia e organica, imposibil de controla. Ai incerca ceva , ai spune ceva dar ce....ramane in aer, o tacere intrerupta de respiratia ta panicata si de aerul otravit al vorbelor aruncate.
Cuvintele au viata, sunt asemeni unor criminali in serie. Acelasi mod de operare de fiecare data, reactii pline de emotie si decesul, tacerea vinovata care se lasa peste. O greseala un lucru pe care l-ai facut intentionat sau nu poate fi sters, indreptat, remediat. Niciodata ceea ce ai spus, ramane acolo martor tacut, confirmare tardiva a tuturor temerilor.
Astea toate sunt doar introducerea unei discutii auzite intamplator. Cred de multe ori ca unele lucruri se petrec pentru ca asa a fost sa fie, it was ment to be. (observ ca de multe ori se spune ca n-a fost sa fie nu ca asa a fost sa fie)
Revin.
"Dumneavoastra, pentru ca aveti abonament gratuit puteti sa stati si in picioare!"(politicos, deosebit de, chiar si cinic)
Raspunsul se lasa asteptat si e deja banalul "Sa dea Dumnezeu sa ajungi la varsta mea!"
Ce mai ramane de spus? Intre disperarea tacuta a batranetii si indiferenta deseori cinica a tineretii ....... eu aleg castile si un mp3 player.
gata.
E senzatia pe care o ai atunci cand ai spus ceva in neregula, ai jignit fara sa vrei pe cineva. Vezi in ochii lui schimbarea, lovitura, se citeste pe chip chiar daca vrea sa ascunda - reactia e organica, imposibil de controla. Ai incerca ceva , ai spune ceva dar ce....ramane in aer, o tacere intrerupta de respiratia ta panicata si de aerul otravit al vorbelor aruncate.
Cuvintele au viata, sunt asemeni unor criminali in serie. Acelasi mod de operare de fiecare data, reactii pline de emotie si decesul, tacerea vinovata care se lasa peste. O greseala un lucru pe care l-ai facut intentionat sau nu poate fi sters, indreptat, remediat. Niciodata ceea ce ai spus, ramane acolo martor tacut, confirmare tardiva a tuturor temerilor.
Astea toate sunt doar introducerea unei discutii auzite intamplator. Cred de multe ori ca unele lucruri se petrec pentru ca asa a fost sa fie, it was ment to be. (observ ca de multe ori se spune ca n-a fost sa fie nu ca asa a fost sa fie)
Revin.
"Dumneavoastra, pentru ca aveti abonament gratuit puteti sa stati si in picioare!"(politicos, deosebit de, chiar si cinic)
Raspunsul se lasa asteptat si e deja banalul "Sa dea Dumnezeu sa ajungi la varsta mea!"
Ce mai ramane de spus? Intre disperarea tacuta a batranetii si indiferenta deseori cinica a tineretii ....... eu aleg castile si un mp3 player.
gata.
Etichete: teleleu despre viata
publicat de umblu teleleu @ 5:45 p.m.
2 comentarii
2 comentarii:
Uite ce am scris eu despre cuvinte...
http://verzi-si-uscate.blogspot.com/2006/06/sunt-unele-cuvinte.html
i-am spus odata unui fost prieten ca nu mi-e dor de el ci de cine credeam ca e. mi-e dor de imaginea pe care eu o aveam despre el. ghinionul tau e o idee rautacios. e ca si cum ai spune ca in setul din bucatarie mai sunt, cutite mici si mari, de taiat paine si carne, de ce dracu' te-ai obosit sa-l arunci? le scot pe rand din suport special pentru tine....
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire