ce coincidenta ca ne-am intalnit! pacat ca nu ne vorbim! la o adica ne mai vedem? recunosc ca te-am cautat si am ajuns unde erai - fizic- dar nu te-am gasit. imi pare straniu sa fiu in aceeasi camera si sa nu simt ca esti acolo, sa nu-mi fuga inima din loc. ce amuzant. a trecut timpul (care vindeca tot, nu?) si am impresia ca daca ne-am intalni as putea sa te privesc in ochi si sa nu imi pese! asta ai vrut. asta ai.
Etichete: adolescentin
publicat de umblu teleleu @ 5:30 p.m.
1 comentarii
1 comentarii:
ramai o incurabila naiva. si te gandesti la el in continuare. ca si cum ar fi o pedeapsa pentru el ca nu iti mai pasa. lui care n-a simtit niciodata mai mult decat o durere in cot
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire