domnul civil

am terminat in sfarsit de citit biblioteca din alexandria a lui petre salcudeanu. nu gasesc asemanarea cu romanele lui thomas mann. o carte bolnava, inchisa pe care nici finalul optimist nu o salveaza. alternarea planurilor temporale si a perspectivei narative, fluxul intrerupt al memoriei nu fac decat sa complice o poveste simpla despre oameni si felul lor de a fi. sau face sa dispara undeva in fundal intentia de marturie despre comunism, cenzura si autocenzura. sanatoriul e lumea redusa la proportii microscopice iar sentimentele sunt despicate si analizate mai minutios decat ar fi nevoie uneori. a durat ceva vrema sa citesc cartea si uneori pur si simplu renuntam pentru ca ma obosea prin complicatiile inutile pe care personajele si le scorneau din nimic. done! trecem mai departe la ceva educational (si ca de obicei opus ca tema) : gradina deliciilor democratiei de philippe braud.

la + nu pot sa nu mentionez fragmente care mi-au atras atentia prin capacitatea lor de sinteza a experientei personale si prin realism.