robotel

e atat de simplu daca te opresti o secunda din drum si imi dai voie sa ma gandesc. traiesc din lucruri marunte. habar n-am cum arata la fata sentimentele coplesitoare, fluturii in stomac si alte aiureli de gen. bucurii care iti lumineaza ca niste licurici noptile. apoi da, cred ca de aia e atat de usor sa-mi pierd echilibrul. ma simt ca un robotel ramas fara baterii. iar am senzatia ca n-am directie si ca povestea mea despre cum n-o sa fie.
aici e acasa la mine. pentru ca nu mai e acasa niciunde. nici unde stau nici de unde vin. pentru ca sunt o corcitura ciudata pe care noul n-o primeste inca si in care vechiul nu isi mai recunoaste mirosului unui pui.
daca ai blog, tu de ce il pastrezi? aici esti la mine acasa - sterge-ti picioarele inainte sa intri. nu te astepta sa vorbesc despre tine - in casa mea sunt singura divinitate. singură.

just because it's simply beautiful: