vreau si eu coenzima Q10 pentru suflet

if there was nothing that i could say. mi-am dorit sa nu mai simt, sa nu mai conteze sa fie totul plat. acum asa e - simplu, cursiv, masinal, fara intrebari. nu ma plang de monotonie sau de lipsa de creativitate in cubuletul meu de la eyajul 7. imi place cum arata viata mea - as putea spune ca din seria de alegeri fortate e cea mai buna varianta posibila. ma nelinisteste insa o intrebare cicalitoare. asta fiind ceea ce imi doresc, eu incotro? material, in timp, lucrurile pe care le vreau vor deveni din probabil, existenta. cu mine ce se va petrece? am sa raman in starea asta de conservare impusa? does the soul get old? does it have wrinkles? de la ce varsta e recomandat sa folosesti o crema protectoare?
traiesc aceleasi povesti, se repeta aceleasi tipare de relatii. imediat as da vina pe mine si as spune ca e din cauza ca aleg sa ma imprietenesc cu acelasi fel de oameni. dar, imediat imi dau seama ca sunt situatii in care sunt fortata sa relationez cu anumiti oameni - pe care nu i-am ales - si ei se conformeaza in aceleasi comportamente. cateodata nici nu imi vine sa mai vorbesc cu oamenii dragi de teama ca si ei vor deveni tipizate. oricum, in ultima vreme parca totul sta in loc si cu ei. macar stiu ca e vina mea - nu sunt in stare sa fac un lucru banal - apasa pe butonul verde al telefonului, miracles will happen.
am vrut sa-mi acord spatiu si timp sa ma inteleg, sa ma intreb cum vreau sa fiu sau ce las in urma. in cazul asta raspunsurile nu vin dupa o noapte de somn. nu vreau sa fie pompos ceea ce spun doar ca am decis de ceva vreme ca sunt mai mult decat cheile unei case, ale unei masini si ale unui seif. toate astea sunt bune si necesare (momentam chiar inexistente) doar ca din puzzle lipseste ceva.

uite, ascultam melodia asta si ma intrebam cand o sa mai simt asa, cand o sa-mi mai bata inima fara sa-mi spun chill teleleule! cand o sa mai fac ceva din suflet?

ah crap. this will end up as a semi-depressed post about love.