luni, august 06, 2007

cu condicuta la semnat!

am fost acasa. mai in gluma mai in serios mama m-a pus la treaba serioasa. n-am clintit - ca sigur dupa ajungea sa-mi spuna ca m-am dus la oras si acum sunt cu nasul pe sus - si m-am apucat de treaba. de greblat mai exact. dupa vreo patru ore de treaba eram rupta de oboseala si cu niste bataturi de n-am mai vazut. n-am zis nimic. mama, toata un zambet ma inghiontea cu diverse vorbe despre rude si colegi de facultate care acum zboara cu masina la un kilometru deasupra solului si au salarii de nu le mai ajungi cu prajina. eu acum ce sa-i spun? daca zic ca e naiva sa creada povesti d-astea imi spune ca sunt invidioasa, daca tac zice ca asa e. greblez, ce masa mare sa fac. pana la urma dupa munca asta se vede mai mult decat vai, un manual de identitate sau un spot de 30 de secunde. o copita de fan care la iarna va fi o sursa de hrana. se numeste ca am facut si eu ceva cu viata mea, nu?
mama ma omoara cu felul simplu in care trateaza viata in general. nu tu probleme existentiale, suferinte si dureri. ce spui? pai n-ai de munca, mamicule, ca daca ai avea n-ai mai sta tu sa analizezi crapaturi de pe pereti. munca vindeca tot, nu-i asa?
ma asculta cu atentie, incearca sa ma inteleaga si dupa concluzioneaza impaciuitoare: ce-s cu problemele astea de filosof? pana la urma si scoala asta mai rau te tampeste. ce nu te-am vazut eu ca stai toata ziua cu nasul in carti si in mimoza aia de o cari dupa tine toata ziua (vasile that is)? hai, gata, mananca niste floricele (productie proprie) si lasa-le incolo de ganduri. probabil mama are dreptate - in general eu complic lucrurile peste masura. aici chiar nu sunt fata ei.
am vazut fanny och alexander al lui bergman si citesc cartea aurorei liiceanu - valurile, smintelile, pacatele - psihologia romanilor de azi. am citit cu placere, repede si am adunat in mine cate ceva din povestile autoarei.
la munca e trist si bate vantul - la propriu. suiera azi vantul pe langa zidurile cladirii ca am simtit nevoia sa-mi avertizez colegii: fara pantofi rosii in kansas. avem un proiect nou which is nice si ne cautam colegi noi. colegii noi nu apar din cauza banilor putini oferiti - lumea viseaza la cai verzi pe pereti si primeste, conform dorintei, exact ce si-a dorit.
do you want to spend your life being angry at other people's sins?

Etichete: ,

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire