luni, octombrie 15, 2007

about what you eat and what comes out

now see i told you this would happen! aren't you tired of reading sad? i didn't use the word stories because sometimes everything i read or see seems to be a conglomerate of frustrations shaped as some form of art. no stories there just a simple presentation of reality as we all know it. there is a difference between being a creator and simply writing down what you think and feel. i'm beginning to see that.

lumea face baza de mine la birou - am fost la cosmetica duminica si on the way something went very, very wrong with my face. i look like a cat with whiskas and stuff. no matter, trece in doua zile. mistourile vor mai dura o vreme.

was intensively thinking about friday evening. am fost pe seara in revenge sa beau o bere. am revazut la o masa o amintire. un batran care imi parea din nu stiu ce motiv cunoscut. imbracat la costum cu o sticla de vin alb in fata. singur. m-am asezat cu gasca la aceeasi masa. undeva langa noi, un el si o ea super cool. iti sareau in ochi, printre pletele aproape blonde si tricourile cu sepultura, ca o pereche reusita. personajul respectiv se ridica si le aduce doua beri. and then i remembered, god dam it, ca fusesem si eu acolo. facusem si eu parte dintr-un cuplu targetat. imi beam berea impacata si ma gandeam what to make of this. sa ma simt dezamagita ca gestul lui nu era o exceptie, ci un obicei - oh me so betrayed, nu sunt chiar asa de naiva. sa vorbesc cu el poate voi afla o poveste interesanta pe care sa o povestesc apoi la randul meu - that's silly and cold, so not me. sa ma opresc, sa ma asez si sa aflu cat e de singur sau parasit - sad stories are everywhere you look, don't need to look for one more. so there was just one thing left to do - not care. it comes so easy, you wouldn't guess. and i was thinking intensively if i felt guilty in any wau for not caring. the answer is no.

am probat niste pelerine si masti geniale pentru petrecerea de craciun. am asistat la al doilea dintr-o serie probabil lunga de cursuri incredibil de plictisitoare - nu datorita informatiei ci datorita personajului care joaca in acest caz rolul de profesor. on the other hand how many times do you get to see zoe petre working a laptop and a memory stick? by me, one time to many but hey it's school i'm not paying for. citesc ma numesc rosu, doar pentru ca numele orhan pamuk ma facineaza. suna incredibil, don't you think?
marilena de la p7 mi-a lasat un gust amar. e chiar imposibil ca cineva din distributia unui film romanesc sa zambeasca? macar unul din personajele secundare, episodice sa fie fericit. oriunde privesti doar povesti triste, suferinta, dezamagire, durere si pesimism. maybe we should teach happiness in schools, like we teach sports or technological education. wouldn't the world be a happier place?

Etichete: ,

1 comentarii:

La 16 octombrie, 2007 , Blogger my north shadow a spus...

deci firea de matza a iesit la iveala in sfarsit! "i see the light....i see the light...." stia mosuletzul ce stia... sau poate era acolo doar sa sublinieze cateva detalii (gen untargeted) sau poate dimpotriva... :)

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire