marți, octombrie 02, 2007

it's so quiet

cand am venit in bucuresti m-am bucurat ca, in sfarsit, am parasit strada mea nepietruita si linistita. zgomotul unui motor de masina era atunci un lucru rar. am crescut asteptand sa se fac 2.20 sa vina mama de la munca si 5.30 sa vina tata de la munca. mama venea pe furis si ma prindea mereu la televizor cand trebuia sa invat. uneori nici nu realizam ca a venit, mirosul cald mancare incalzita ma chema in bucatarie. ma asezam la masa si-i spuneam ca acum: saru-mana. la 5.30, aproape in fiecare zi alergam din casa, deschideam poarta si ajungeam in intampinarea lu' tati exact in momentul in care scotea de pe bancheta din spate painea si ceva dulce pentru noi.
atunci vroiam altceva. vroiam zgomot si galagie. vroiam lume si agitatie. acum ma uit in jur si realizez ca desi traiesc intr-un oras nebun si plin de viata, m-am retras intr-un colt linistit si de mers as merge tot in locuri in care ma pot auzi gandind.
if you know me, you know that the thing you are most likely to hear from me is that i am tired. e in schimb o diferenta dintre obisnuitul obosita al unei zile la birou si oboseala generala fizica si psihica, a zilelor de munca fara somn. pentru prima am nevoie de somn, pentru a doua am nevoie de liniste. am nevoie de linistea frunzelor care cad, am nevoie de iarba si vant. am in schimb ecranul unui calculator, agitatia de la marasesti, tineretului si piata sudului. nici o oaza de liniste. i wonder what am i doing here?
recent keyword activity:
  • de la snspa, in general, iesi gurist
  • e in continuare adevarat, atata timp cat tu nu vrei nimic, nimeni nu-ti va cere nimic - sa-i zicem efectul pervers al legii compensatiei
  • daca n-ai intrat la master mai incerci la anu' - eu am mai incercat o data si am intrat la stat; urmeaza sa planuiesc o vacanta de banii economisiti.



Etichete: ,

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire