the power of practice

i know that he knows i am interested. in mod serios, cu spranceana ridicata. cata diplomatie: nu am venit, esti gata? ci, cum ziceai ca se numeste strada aia? si daca nu eram gata raspunsul nu putea sa fie decat cobor imediat. did i mention he was on time?

ne vedem la intersport. ma gandeam ca ma va aduna ca pe o pruna din copac si ne vom comporta ca un monument de sincronizare, in care el apare, intinde elegant o portiera si eu sar ca o gazela in masina, ca s-a facut deja rosu. el, un om civilizat parcheaza, coboara din masina si ma asteapta. am trecut pe langa masina si ma intrebam ce surpriza neplacuta ma pandeste. nope, nici o surpriza doar niste ciocolata alba.

numai mie mi se pare ca putin bun simt te duce departe. such a rare thing though. sunt impresionata, nu fiindca e fitos sau arata bine, nici fiindca e destept sau are cam ce vrea. sunt impresionata because he's decent, pentru ca se comporta asa cum ne plangem toti ca nimeni nu se poarta. and it's not for show, asa e el. i don't make sence. cred ca e prima data cand m-am trezit spunand hai sa mai incercam, fara sa ma gandesc, sa fiu rationala ca de obicei.

habar n-am ce se va alege din treaba asta, but you know it is. exista. acel ceva nedefinit pe care il vreau, e acolo. we may or may not be together, i still have hope. naive hope, still hope.