tiresome paper dreams

m-am tot gandit ce sa scriu in postul asta. weddings are not my thing. asta e probabil primul an cand merg la nunti de prieteni sau colegi de munca. mi se casatoresc prietenii, eu sunt in continuare singura. as putea sa ma vait si sa povestesc fazele aiurea care, in general, fac orice persoana neinsotita la o nunta sa nu mai vrea sa repete experienta. da, per total mi se rupe.

outside looking in, cam iti dai seama cand doi oameni se potrivesc si ar trebui sa ramana impreuna. la starea civila, la biserica am ascultat discursurile despre familie, despre legatura unica in fata lui dumnezeu. parerile mele si ale prietenilor le stiu si mireasa le stie.

ma intreb atunci ce mai ramane de spus. mi-am adus aminte ca pe langa niste faze de bullshit discursul preotului mi-a atras atentia prin faptul ca ne-a felicitat ca am venit si la slujba. probabil ca asta e discursul lui universal. dar, a mai spus ca ar trebui sa fim acolo ca sa ne rugam pentru binele celor doi, nu doar sa-i vedem. so, yeah. no simple answers here.