mocirloase

pare sa se fi petrecut cu multi ani lumina in urma. unul din sefii mei se pare ca are niste probleme. am plecat de acolo cu o antipatie pe viata si o simpatie imposibil de controlat fata de acelasi om.
nu m-am intrebat ce mai face. vestile au ajuns la mine in calitate de parte interesata.
recunosc, l-am mai pomenit, cu numele, ca pe morti. pe masura ce a trecut timpul mi l-am adus aminte doar pentru momentele bune si tot ce m-a invatat, prefacandu-ma ca nu-mi mai sar in ochi motivele grijii paterne. a fost destul de neplacut sa le descopar oricum, de ce sa le mai si tin minte?

adevarul e ca nu ma mai intereseaza subiectul nici macar ca demonstratie a sintagmei what goes around comes around. am adunat intre timp antipatii noi, pe care trebuie sa le alimentez cu aceeasi energie. i am no superwoman.
pe el il vad stivuind cadavrele batranelor, cu calm si atentie. e rolul lui cel mai bun si ceea ce stie sa faca cel mai bine: sa scurteze drumul de la el catre ceea ce isi doreste. cu gerunziul se va impaca in timp.