happily waging my tail

timp de doua saptamani am fost ca un caine fara stapan, prinsa de lume cu o insula de un prieten.

restul erau plecati departe care pe unde. unii in portugalia, unde ar fi trebuit sa fiu si eu daca nu eram ocupata sa mi se predea o lectie de viata.

s-au intors plini de viata, pronunta natural nume de locuri pentru mine stranii si isi completeaza unii altora povestile cu gesturi ample - vorbesc despre locuri pe care inca le au proaspete in minte, locuri pe care nu le pot descrie decat organic. eu ma uit la albumul imens si raman pierduta in albastrul cerului. ce culoare - poate pe lista de things to do in life ar trebui sa spun ca vreau sa vad fiecare cer din lume.

nu stiu de cand n-am mai fost atat de incantata ca viata revine la normal.