la plimbare pe lipscani

parea logic in acel moment, dar in timp devin din ce in ce mai sceptica. cred ca ma indrept spre o situatie jenanta si iar am sa ma fac de ras sau mai rau am sa ma ranesc, caci de data asta o fac cu mana mea. e simplu, recunosc, sa nu te implici, sa nu iti pese absolut deloc. dar atunci cand inima o ia din loc, cand simti ca ai sa lesini si totusi abia astepti, cand zambesti ca un prost fara motiv, ei, atunci altele sunt ploile...pare atat de logic si la indemana, acel moment de lumina (unde oare am fost plecata in concediu cu minte cu tot?). de asta zic ca e bine sa te plimbi din cand in cand, de mana cu cine nu trebuie...