just like in the movies

Caut o relatie, pe cineva sa-mi fie aproape, pe cineva care sa ma stranga in brate si sa nu-mi mai dea drumul nici macar atunci cand nu mai pot respira. Caut o iubire care sa ma consume, sa fie nebuna si inoportuna, sa fie mai mult decat o parte din mine. Caut neliniste si pace in acelasi timp.

Cred ca asta vrem sa avem cu toti. Doar ca unii dintre noi pot sa aiba o astfel de experienta in timp ce altii nu sunt inca pregatiti. Aceasta inclinatie casnica exista in codul genetic al unor oameni in timp ce altii alearga din relatie in relatie, cauta fara sa stie ce, nu gasesc ceea ce nu stiu sa caute, sunt pierduti si dezorientati. Much like me.

In mare parte e exact acelasi lucru cu a privi printr-o vitrina sau a trai intr-un bol de sticla. Vezi cum e lumea dincolo, poti sa iti dai seama ca exista trairi intense, pasiuni si tristeti doar ca nu poti sa simti nimic. Nimic.

Dar lucrurile se schimba in timp. Nu-i asa? Apare ceva, incepi sa traiesti, te deschizi chiar daca stii ca poti sa pierzi mai mult decat ai de dat.

Iata. O priveliste noua de la fereastra mea. (am sa revin cat de curand la atitudinea mea blazata; pana atunci, imi permit sa fiu lacrimogena).

Iata deci ce se poate intampla daca te uiti la prea multe episoade din Sex and the city in aceeasi zi.