sunt satul sa caut calea cea buna

nu pot sa inteleg/ce e cu mine/visez vise de azi/ sau vise de maine

m-am blazat? gata, ma multumesc doar cu atat? din partea mea e suficient sa apara ceva mai rasarit ca sa incetez a mai cauta perfectiunea intruchipata? sau nu mai cred in ea?
m-am ascuns oare ca un soricel pana acum? am dat mai multa valoare si importanta unui lucru care nu conta atat de mult doar pentru a nu mai cauta. am refuzat sa ma implic in orice pentru ca am descoperit partea neagra a unei oglinzi perfecte? sa ma ajute el sa raspund la intrebarile astea? ii urez succes!