prinsa in imbratisarea unei omizi

noaptea post-urile par mult mai usor de scris. ma si gandeam pe la doua la tristetea unei omizi si bucuria de a fi fluture. nu aveam somn, ok?
am acea impresie ca sunt prinsa in stadiul de biata omida, ca nu pot rupe firele in care m-am legat pentru a ma proteja. nu-mi plac multe din lucrurile care ma inconjoara si mai ales nu-mi place ca nu pot sa am insomnii cu lumina aprinsa, ca nu pot sa stau cu picioarele pe perete la miezul noptii si sa ascult muzica, nu-mi place ca nu e liniste, ca am impresia ca toate masinile care trec pe la geam isi vor face loc pe langa patul meu. asta la capitolul locuinta.
am inceput sa trimit cv-ul in stanga si in dreapta pentu ca aici vad ca nu se petrece nimic si din punctul meu de vedere situatia e inacceptabila. cred ca e timpul pentru o schimbare...