de pe 15

am atat de mult timp, timp sa judec, timp sa ma mai gandesc. in schimb refuz sa ma gandesc, refuz sa-mi las mai mult de 10 minute libere. imi e teama de ceea ce as putea descoperi, de greselile pe care cu siguranta le-am facut si nu vreau sa le recunosc.
nu am mai scris de atata timp nimic, nu pentru ca nu s-ar fi petrecut nimic nou ci doar pentru ca nu am stiut sa la pun pe hartie. ce ar trebui sa procesez mai intai: ca nu mai am loc de munca, ca nu am prietenii pe care mi-i doresc, ca nu o sa gasesc ceea ce caut. Ramane o convingere destul de clara: stiu ce vreau sa fac. In ciuda interviurilor, a tampeniilor pe care le-am auzit si le-am spus, in ciuda unor sfaturi nu tocmai incurajatoare, daca e o greseala, e greseala mea si sunt dispusa sa gresesc pana la capat.