sticle goale, marea si un mesaj pierdut

am vazut la scurta mea viata atatea feta care pozeaza trist, disperat sau suferind ca in fata adevaratei suferinte am ajuns deja sa spun (doar in conversatiile cu mine) "Si eu ce vrei sa fac!". as vrea sa fii mandru de mine, in sfarsit incepem sa semanam!
cred ca imi lipseste o din ADN o gena, cea a rabdarii - atunci cand vreau ceva nu mai am nici un fel de intelegere pentru orice fel de amanare, taraganare sau piedica. ma rog, nu mai aveam. acum ca viata mea chiar se schimba in bine, ca m-am invatat sa nu mai astept prea mult de la cei din jur i feel al fluffy and shit.
pentru azi am:





la categoria: mi se intampla mie si nu pot sa cred: fratilor, am carte de munca (eu!) si la ocupatie pe puncte puncte scrie copywriter. NU IMI VINE SA CRED CA SUNT PLATITA SA FAC CEEA CE IMI PLACE! evident sunt constienta ca o carte de munca copy nu face ( i know, i know) but still, social and legal recognition of my work status is a good start.