i smell trouble

sunt geniali sefii astia de agentii. si-au luat-o cu fosti angajati care au plecat, evident nu de prea mult bine (in general momentul e ales cu ura ca sa poti simti adanc umezeala apei de balta) si acum se razbuna pe cine vine nou (fara discriminare). inselati in amorul propriu the big ones se comporta fix ca o sotie care a descoperit ca sotul nu e chiar atat de fericit - in ciuda eforturilor ei de a isi trece dragostea prin stomacul lui.

in afara testelor jenante de creativitate de care nu scapi nici sa mori dupa primul interviu (sa ridicam deci mainile in aer) - care au iesit din moda - apar tot feluri de concursuri si antrenamente sportive sustinute de diverse agentii - poate poate se iveste un tinerel d-asta dastept care stie ce inseamna sa nu musti mana care te hraneste. astea sunt metodele de racolare (da, am ales cuvantul intentionat), din ce in ce mai rafinate. se cerne totul printr-o sita atat de marunta ca am ajuns sa nu ma mai irit cand aud "cat de greu e sa patrunzi in bransa". asa e. parca traiesc intr-un univers paralel in care nu se mai cauta oameni (you know, genul de colegi de birou care nu te fac sa scuipi pe langa biroul lor) ci "sexul creativ", "youg blood", pasiune, abilitati de comunicare. toate lemnele astea de cuvinte se transforma in platosa pe care musai o duci dupa tine la munca. tot citesc de echipe, de colectiv unit, organizatie tanara - fac traducerea rapid - se omoara intre ei de dragul competitiei, se omoara intre ei in lipsa de ceva de facut, nu vezi carte de munca si stai cu lunile degeaba in probe si trec mai departe. altceva?

in agentie juniorul pana invata, va invata (pe voi si cum va comportati si le ia de bune). afla si el saracutul ca pe o parte el e rotita creativa cea mai asa si pe dincolo iar pe cealalata ca e dispensabil da-l in creativitatea lui mai ales ca e junior. si uite asa omul bun inghite in sec (ca lucreaza in agentie mare) cativa ani si creste visul agentiei lui unde o sa fie cum nu i-a fost lui. dar se trezeste la realitatea cruda a lui "eu nu prea stiu de ce am venit la interviu; vreau copy da' e ok si account" si hotaraste ca oamenii sunt dispensabili.

aberez. dupa ce ai inceput cu advertising, mai e loc de alt fel de copywriting?

ne-am mutat in cladirea sif muntenia. confetti, sampanie, bucurie mare. dupa care am primit card-uri de acces. am ajuns sa port card-ul la gat - am ajuns copil crescut cu cheia la gat. i mean, man, that is just evil.