tu, eu si o aspirina

in general mi se cere voie: pot sa te sarut?, imi dai voie sa te invit undeva? ca si cum atunci cand eu vreau ceva ma comport de-a dreptul delicat si nu spun: in seara asta stai cu mine, vin acum la tine, hai cu mine. e drept ma manifest in felul asta destul de rar.
in rest inseninez. ieri am inseninat la sala. nu sala de lectura cum au banuit neste preteni ci sala de sport. aia minunata de langa mall vitan unde ti se vede si stringu' de la chiloti prin geamuri. ca invitat cuminte ce sunt am venit echipata si pornita sa beau o apa plata. sorina in schimb era mai pornita decat treadmillul sa se agite, sa alerge sa traga, sa impinga. banuiesc ca va aduceti aminte de unul din numeroasele filme americane cu idiotii care sar tipand de pe banda de alergat pentru ca era setata la o viteza prea mare. credeam ca se poate petrece doar in filme. nope, mi s-a intamplat chiar mie. neste baieti mai aveau putin si cadeau de pe bicicletele alea stupide. de ras evident, nu de oboseala. a fost o experienta frustranta. macar am fost amuzanta, nu-i asa sorina?
sorina si costin pleaca in septembrie. familia dinca pleaca in septembrie. cu fiecare luna devine din ce in ce mai real. poftim, am si scris: costin si sorina pleaca in state. impreuna.
partea placuta a zilei a fost ciocolata calda si briosa cu ciocolata de dupa - sunt putin balbaita, nu? recunosc ca, in drum spre masa, am calculat cam cate calorii cantaresc (cei 4 p, cei 4 c) cele doua masa. apoi mi-am adus aminte ca nu mancasem nimic pana la ora aia, asa ca toate mustrarile de constiinta mi s-au topit in ciocolata din briosa. si ca sa parasc si sorina si-a luat un cheesecake, asa ca de ce om mai fi fost la sala nu pot raspunde.
pe la 8 ma taram spre 313 miorlaindu-mi suferinta la telefon catre piticu atomic. cum a inchis telefonul cum a sunat iar. hai in coyote, sunt pe drum, vin sa te iau! ma iei din autobuz, ca acasa nu-s. pai zi asa, cobor deci si astept sa fiu teleportata. coyote mi s-a parut un club de contribuabili nostalgici. o sa-l recomand :D.
m-am simtit ok, confortabil, in compania unui om a carui prezenta imi devine familiara. cu piciorul sprijinit de masa si o bere in fata, am barfit fetele cu zambetul pe buze (o scena, o multime, brate ridicate), ameteala vestimentara dintre sezoane, rochiile de miresa, casatoriile si colegialitatea in pat, italienii slinosi iesiti la agatat, fetele iesite la agatat de italieni slinosi. si iar si iar, drumul spre casa ametita de oboseala si bautura. o alta fata a lui comfortably numb i guess.
pe la 5 ce faci? ma intreba un mesaj care imi planifica ziua deja inceputa de cateva ore.