spre exemplu

daca as fi din guma cred ca as fi mult mai eficienta.

nu mai merge cum stetea

in w/e am fost acasa. printre spalat, sters, scuturat am apucat sa vad cateva secvente dintr-un documentar despre struti. un personaj era instruit,probabil de proprietarul fermei,cum sa adune ouale din cuiburile strutilor si de sub ei, cum sa deosebeasca ouale fertile de cele seci in incubator. printre alte treburi marunte personajul a trebuit sa schimbe apa strutilor care se pare ca vomita in apa de baut o substanta extrem de scarboasa. parea un fel de smoala. m-am apropiat de ecran ca si cum asta m-ar fi ajutat sa vad mai bine. voi cam cate chestii aveti de regurgitat in instalatia perfect igienica de la fantana? servite cu forta, bagate pe gat de un personaj care isi inchipuie ca o functie egal coaie?

zilele astea mi s-a cerut in repetate randuri sa comunic. m-am transformat in comunicat de presa sa ma comunic la termen, cu rugamintea politicoasa sa nu fiu deschisa decat la data de? de fiecare data cand am auzit aceleasi cuvinte din guri diferite mi-a aparut in fata ochilor imaginea deja cunoscuta de la nokia. sexul oral, cea mai buna forma de comunicare. doar ca mesajul odata ajuns la receptor trebuie sa isi faca drum inapoi la emitatorul devenit in noua schema receptor. doar asa zice teoria, nu?

compot

in varianta liber impusa, complot. ce faceti, voi tineri, pe ogoarele patriei?
ne dam pe net, bem, furam filme.



na, acum daca sa mi se pare mie ca merg spre nicaieri cine mai are tupeu sa ma consilieze?

citesc cu greu paul auster - in tara ultimelor lucruri pentru ca imi lasa o senzatie de gol combinata cu o curiozitate tembela de a mai intoarce o pagina. cu asa titlu ma asteptam sa manance curcubee si sa se cace fluturi? la fel de cu greu m-am uitat la 432. camera de camin din film seamana atat de mult cu camera mea de camin din anul 1 de facultate ca mi s-a facut greata. am urat cu pasiune camera aia. suficient de mult cat sa primesc in anul 2 repartitie in universal, in centrul vechi - karma works i guess. cred ca renuntam la facultate daca ajungeam si in al doilea an tot acolo. in spatele povestioarei cu avortei, pe mine m-a prins povestea prietenei care se trezeste facand mai mult decat s-ar fi asteptat vreodata. felul in care vin uneori gramada peste tine lucrurile si esti fortat sa decizi instant ca nesul.

compot, complot as i was saying.
coloana sonora gratie chestionabil.

why i like books more then people

when books end it doesn't hurt.

only in the movies

nu cred sa fie adevarat, dar accept simpla posibilitate. even the wrong words can ryhme.

moralul e un strut cu capul in pamant

trec indiferenta pe langa magazinele ademenitoare. ma uit in vitrina. ma intreb ce-ar putea zice manechinul pe care il analizez fugar. cam scunda, n-ar strica sa dai un ceva jos de pe solduri. draga, moda nu exista pentru ca tu s-o urmezi la distanta respectabila de un an!! si fa ceva cu parul tau! apoi si-ar privi indiferent unghiile si ar impietri intr-o noua poza. probabil gandindu-ma la asta m-am trezit de una singura in fata unei vitrine privind trista manechinul cu trupul si hainele ideale. just not my day i guess!

din mall am ajuns fuga, fuga pe langa restrictiile de circulatie in hanul cu tei. in pizzeria hanul cu tei ca asa arata acum. am intrat exact pe versurile mistretului. mi-a disparut durerea de cap si dispozitia emo kitz instant. a fugit prin porumb! :D oamenii astia sunt extraordinari. probabil nu sunt singura care se simte incarcata cu energie cat pentru o viata dupa un concert reusit. 15 RON ca sa devin vampir energetic - nu e chiar pactul cu diavolul, nu?

dimineata la 4 ne plimbam prin orasul pustiu cu speranta ca vom recunoaste ceva. era cazul sa ne dam seama pe unde suntem. macar asa ca orientare in spatiu.

my mind

my mind plays tricks on me. my mind sees good things in everything but my mind is wrong. my judgement is poor and my feelings are traitorous. higness how can you play me?

noul nostru coleg

nu mai este noul nostru coleg. a plecat dupa 1 zi si jumatate. a fugit mai exact. intuitia lui aproape feminina (citat ama) i-a spus ca nu se potriveste cu noi. acum gasca vesela are mustrari de constiinta si incanteaza prin birou i am not a bad person.

tu, eu si o aspirina

in general mi se cere voie: pot sa te sarut?, imi dai voie sa te invit undeva? ca si cum atunci cand eu vreau ceva ma comport de-a dreptul delicat si nu spun: in seara asta stai cu mine, vin acum la tine, hai cu mine. e drept ma manifest in felul asta destul de rar.
in rest inseninez. ieri am inseninat la sala. nu sala de lectura cum au banuit neste preteni ci sala de sport. aia minunata de langa mall vitan unde ti se vede si stringu' de la chiloti prin geamuri. ca invitat cuminte ce sunt am venit echipata si pornita sa beau o apa plata. sorina in schimb era mai pornita decat treadmillul sa se agite, sa alerge sa traga, sa impinga. banuiesc ca va aduceti aminte de unul din numeroasele filme americane cu idiotii care sar tipand de pe banda de alergat pentru ca era setata la o viteza prea mare. credeam ca se poate petrece doar in filme. nope, mi s-a intamplat chiar mie. neste baieti mai aveau putin si cadeau de pe bicicletele alea stupide. de ras evident, nu de oboseala. a fost o experienta frustranta. macar am fost amuzanta, nu-i asa sorina?
sorina si costin pleaca in septembrie. familia dinca pleaca in septembrie. cu fiecare luna devine din ce in ce mai real. poftim, am si scris: costin si sorina pleaca in state. impreuna.
partea placuta a zilei a fost ciocolata calda si briosa cu ciocolata de dupa - sunt putin balbaita, nu? recunosc ca, in drum spre masa, am calculat cam cate calorii cantaresc (cei 4 p, cei 4 c) cele doua masa. apoi mi-am adus aminte ca nu mancasem nimic pana la ora aia, asa ca toate mustrarile de constiinta mi s-au topit in ciocolata din briosa. si ca sa parasc si sorina si-a luat un cheesecake, asa ca de ce om mai fi fost la sala nu pot raspunde.
pe la 8 ma taram spre 313 miorlaindu-mi suferinta la telefon catre piticu atomic. cum a inchis telefonul cum a sunat iar. hai in coyote, sunt pe drum, vin sa te iau! ma iei din autobuz, ca acasa nu-s. pai zi asa, cobor deci si astept sa fiu teleportata. coyote mi s-a parut un club de contribuabili nostalgici. o sa-l recomand :D.
m-am simtit ok, confortabil, in compania unui om a carui prezenta imi devine familiara. cu piciorul sprijinit de masa si o bere in fata, am barfit fetele cu zambetul pe buze (o scena, o multime, brate ridicate), ameteala vestimentara dintre sezoane, rochiile de miresa, casatoriile si colegialitatea in pat, italienii slinosi iesiti la agatat, fetele iesite la agatat de italieni slinosi. si iar si iar, drumul spre casa ametita de oboseala si bautura. o alta fata a lui comfortably numb i guess.
pe la 5 ce faci? ma intreba un mesaj care imi planifica ziua deja inceputa de cateva ore.

cheshire cat grin

pentru tine. iata deci ce ii spune pisica nebuna lui alice:

"Would you tell me, please, which way I ought to go from here?"
"That depends a good deal on where you want to get to," said the Cat.
"I don't much care where –" said Alice.
"Then it doesn't matter which way you go," said the Cat.
"– so long as I get somewhere," Alice added as an explanation.
"Oh, you're sure to do that," said the Cat, "if you only walk long enough."


daca as putea sa-ti iau supararile ti le-as lua. n-am in schimb decat vorbe. sper sa te ajute.

the littlest things

al doilea drum spre bucuresti, trecem printr-un oras oarecare. cocotata pe locul din fata, cu picioarele ghemuite sub mine si bine prinsa in centura de siguranta ma uit la drumul din fata mea. sunt putin ametita de oboseala. din spate cineva ma sfatuieste sa iau viata in piept si dupa se porneste o cascada de zambete. motivul imi e putin neclar, zambesc si eu oarecum amuzata. soferul se pregateste pentru un gest larg si exclama zambind "si viata yeeeesssss!" brusc masina se smuceste si ma trimite cu capul in geam. soferul pare incordat si gesticuleaza grav lovindu-si fruntea. imi mangai capul proaspat pocnit de geamul portierei si disting clar sunetul degetului lovit de osul tamplei: "n-ai cap bai, n-ai cap!" asta imi spun si eu cateodata cand te privesc.

o masina verde iesise cu mult de pe banda ei in timp ce noi ne opream la stop. am un sentiment ciudat cum ca am mai trait momentul asta. masina aia verde imi pare cunoscuta.

il intreb daca s-a speriat. da din cap semn ca nu dar nu ma priveste si stiu ca minte. zambesc si privesc inainte in tacerea care s-a lasat in masina.

***

petrecere. ne tot intersectam, zambim, dansam. masca mea venetiana rosie se asorteaza perfect cu cerceii buburuze. iata-l tot in fata mea. se apropie si imi zambeste. pelerina neagra ne acopera pentru cateva secunde. imi vine sa zambesc si ma apropii de el. incep un gest care si atunci si acum imi pare a fi fost un inceput de sarut. sau poate nu, nu stiu ce s-ar fi putut petrece. am mainile prinse in jurul gatului lui si incepe sa se faca lumina. treptat mainile care tineau faldurile pelerinei peste amandoi se indeparteaza. ii dau drumul si merg mai departe inca zambind. cine stie?

***

suntem in fata hotelului. numai ce mi-am prins degetele in usa. vad stele verzi de durere. din acest motiv am si ramas putin in urma. dar el n-a observat si ma trage de mana. de aceeasi mana. am viziuni de picioare care lovesc zone intime in schimb zambesc. ma trage aproape de el si ma intreaba daca acum poate sa ma sarute. ma ridic pe varfuri si ma simt ca o pasare prea mica intr-o colivie cat never never land. capul imi pocneste dar sincer nu mai stiu de ce. distanta dintre buzele noastre se reduce vertiginos si chiar inainte de a inchide ochii, capul lui se misca doar cativa centimetrii inapoi. ma trezesc brusc cu un vid intre noi. cum pornisem sa fac o treaba ma ridic mai bine pe varfuri si il sarut. dupa, el jubileaza anuntandu-ma gratios ca eu l-am sarutat. imi strang degetele de la o mana cu drag in cealalta si apoi incerc sa le strang in pumn. ay que dolor. imi strecor mana intr-a lui si mergem mai departe. deci, unde ma duci acum?

***

ne intoarcem cu taxiul de la masa. e trei noaptea. da, unii oameni ies la masa si la trei noaptea. sunt sincer stoarsa si satula. e cald si bine in taxi. masina alearga pe strazi pustiite de noapte si ploaie. zaresc pe geam scheletele stalpilor de electricitate, geamuri ermetic inchise, trotuarele goale. ma indeamna la confesiuni. ea imi vorbeste. isi gemuieste un picior sub corp si isi intoarce fata spre mine sprijinind-o partial de bancheta. simt ca asa ar trebui sa stau si eu. am ramas doar noi in taxi si soferul care nu spune nimic. fara sa vreau mai devreme la masa am vorbit despre o persoana de care ea se despartise de curand. imi povesteste acum cu zeci de precautii si scuze ca a iesit cu greu dintr-o relatie mai complicata. se opreste brusc si incepe sa cante despre pinguinul din labrador. continui versurile: facea si el cei mai usor/canta la cor/canta la cor. zambeste surprinsa de aceasta noua potrivire. ce ciudat cum ne place noua aceeasi muzica. se porneste si ea, isi strange manuta intr-un pumn dulce pe care il vad proiectat pe geam si apoi pe balcoanele si peretii sumbrii ai blocurilor pe care le depasim. ce mi-a facut, ce mi-a facut/ talharul din connecticut. oamenii ti se lipesc de suflet si noaptea tarziu.

***

suntem in fata la coloane la romana. el ma tine de mana. nu avem o umbrela asa ca incercam sa ne adapostim atat cat putem mergand pe acolo.

excuse me, could you please take picture! imi apare brusc in fata o femeie care imi intinde un aparat vechi de fotografiat. raman surprinsa atat de ea cat si de aparatul care nu e digital, nici profesional - e un biet aparat negru de plastic. undeva in dreapta o gasca de baieti cu parul streasina si pantaloni ravasiti face bancuri pe seama femeii. abia acum observ ca e insotita de un personaj, care seamana cu ceea ce cred eu ca ar trebui sa fie imaginea cocosatului de la notre dame. sunt amandoi imbracati grijuliu totusi nu pot sa scap de impresia ca mi se face o gluma proasta.

cau you take picture? vocea ei si un accent putin rusesc ma trezesc. imi aminteste de iliescu si zambetul lui larg oprit doar de prezenta indaratnica a urechilor. zambesc si dau drumul mainii care ma tinea. ea imi arata cum se foloseste aparatul. imi vine sa rad: just push here. imi arata iar butonul, push here. il prinde si pe celalalt personaj de brat. el lasa un cos rotund din mana si il aseaza in spatele unei coloane. vor o poza cu bradul albastru de la romana din rond, in fundal. nu pot sincer intelege de ce. privesc prin obiectiv, ii incadrez, ma rog sa iasa poza bine si apas butonul. apoi ii dau aparatul doamnei care imi multumeste politicos.

imi reiau locul in cuplu si mergem mai departe. sub picaturile ploii vorbesc cu el si il privesc. il vad asezandu-si parul umed. parca-ar fi dintr-un boy band si totusi nu e frumos. urc intr-un taxi si aud in timp ce inchid usa: mister, mister you want a girl? zambesc si ii spun soferului adresa. peste cateva minute un sms ma trezeste la realitate: i can still feel your kisses burning in the back of my skull. sa fie unu la zero pentru fete?

***

salut!

mai esti unde ziceai, pe lipscani acolo?

da sunt la masa, in gara lipscani.

incerc sa ii explic unde e, dupa care imi dau seama ca e inutil, nu ma pricep sa dau explicatii din astea de orientare in spatiu. il intreb unde e. in fata la gregory's. imi las haina in gara si ies sa-l adun de pe strada. zambeam si afara si inauntru. cand il vad mi se strange inima. avea pe el o camasa subtire si un sacou. merge grabit cu urechile bagate in guler si mainile in buzunare. mai ca semana cu un copil al nimanui. se apropie de mine. eu ii zambesc, el pare stingher. il intreb ce mai face el imi spune ca ar vrea sa vorbim. il intreb daca s-a petrecut ceva. am ajuns in fata garii din nou si ma indrept spre intrare. incep sa cobor treptele. el ramane in urma si imi repeta ca are sa-mi spuna ceva. ii zic sa-mi spuna, dar sa nu fie vesti proaste ca abia am mancat. stau cu o treapta mai jos decat el. am senzatia sacaitoare ca sunt mica, mica. imi spune ca s-a simtit super aseara dar nu crede ca... bun, stiu ce cuvinte urmeaza asa ca il intrerup cu un zambet. incearca sa imi explice ca are issues. cine nu are issues pe lumea asta? fecioara maria, poate? il intrerup impaciuitoare, n-are rost sa prelungim discutia asta mai mult decat ar dura, sa zicem, un scurt control la ginecolog sau niste maini straine de doctor care imi palpeaza pofticioase sanii. simt asa un val de revolta cum ma cuprinde si declar ca un copil suparat ca tu ai inceput, tu m-ai sarutat! imi intorc spatele cateva secunde cat sa evaluez ce-mi ramane de facut, imi incrucisez bratele si ma intorc spre el zambind din nou. incerca sa zica ceva, dar deja m-am intors si cred ca i-am inchis usa in nas. daca n-as fi putin iritata de situatie probabil ca l-as putea urmari cu ochii mintii. merge agale cu mainile in buzunare, cu urechile acoperite de gulerul sacoului prin frigul de afara. as fi vrut sa nu ma pot opri. poate ca pe tine te-as fi iubit prima, dar m-ai orbit ...

ma intorc la masa si privesc delicioasele crochete de pui pe care abia mi le adusese chelnerul inainte de mirobolanta conversatie. na, imi vine sa rad. sunt intrebata daca nu ne mai insoteste nimeni la masa. raspund rece dar calm ca nu. va recomand crochetele din gara lipscani. sunt la fel de bune si inainte si dupa.

***

franturile astea de zile ma transforma. nu mai cred in gastile de prieteni diferite pentru ca de pierdut se pierd la fel de usor si la un moment dat esti prea obosit ca sa-ti mai aduci aminte cum ar trebui sa fii. nu ma mai incanta telefonul care suna vineri si sambata seara cu aceeasi intrebare: ce facem in seara asta. faptul ca suntem apropiati nu iti da dreptul sa ma transformi intr-un stalp pentru singuratatile tale. do i complain about being lonely?

ma incanta in schimb mesajele primite dupa-amiaza tarziu cand e o melodie care ne place pe guerrilla.

nu mai cred in cutiute si organizarea sentimentelor. nu pot gasi ceva mai important decat ele. asa ca daca sunt vesela, fascinata, trista sau deprimata o sa aflii. daca am chef sa plang o sa plang si pe strada si acasa, daca simt ca nu mai am aer o sa ies ca o nebuna de oriunde, daca nu vreau sa te astept am sa plec chiar si fara explicatii. ba nu, cu o explicatie, because i want to.

christmas is comming. book now to avoid disappointment

you will always hear people speaking about real: real life, real images, real words. we use the word real to describe a feeling, an emotion something manages to convey.

i find it hard to consider some people real. they exist, they are flesh and bones. they're not selling an image thay they can't quite grasp. i don't think they are even intentionally evil.

i wouldn't call them misguided as they are not even interested in owining a direction in life. they easely get sidetracked by glittery objects they see on the way. they change sides faster than cars change lanes, they have opinions about everything but they know mostly nothing for sure.

the devil would have a problem with them as they have nothing to sell.

they are not sheep as they don't blindly fallow. they are not what you would in one word describe as a buffallo. they are not simple.

i guess that that in the end i see them as broken promisses. the spectacular wrapping of a knitted christmas present. you will wear it and it is nice, but god, by the way the package looked it should have had wings and sang.

sometimes i feel just like the dj

stiu cand o sa inceapa seara, cat o sa te distrezi, cand o sa danzezi, cand o sa zambesti obosit asezat pe scaunele aruncate mai devreme, stiu cand o sa pleci si stiu c-o sa lasi in urma ta doar resturi. si totusi in fiecare seara apar zambind si dau drumul la muzica.



i can smell you in my dreams.

over and under

overstressed, overworked, overbooked and underloved. ceea ce nu va dorim si dumneavoastra.

subjunctive history

nu stiu ce mai am acum. de la o vreme tot ce vad si citesc pare a avea consistenta versurilor de melodii in care "mare" rimeaza cu "soare" si "nisip" se potriveste la fix cu "slip".

as the history boys put it: i'm not happy but i'm not unhappy about it. am iar ungiile rosii.

bedshaped and legs of stone

prima zi de munca dupa un scurt concediu nu mi se pare oribila. am revenit la programul meu as nothing had happened. spre sfarsitul zilei mi-am dat seama ca ma simt ca un figurant in propriul meu rol. spun lucrurile pe care ar trebui sa le spun, fac ce ar trebui sa fac si cam atat. acum ma duc sa cumpar un pepene galben.

pana cand amantii ne vor desparti

am vazut la strada si il bidone - primele doua filme din trilogia singuratatii a lui fellini. caut le notti di cabiria, la dolce vita si 81/2.

vineri m-am bucurat cu oamenii a caror munca e recunoscuta si m-am intristat cu cei care au constatat ca munca lor nu e apreciata.

azi mi-am luat carti noi si o curea minunata. am trecut pe la magazin si am iesit seara la un suc. sunt obosita.

ea e candie payne si are o voce sfasietoare:

drifting away

am iarasi impresia ca am pastrat obiceiul de a srie degeaba. ma gandeam ca asa mi se vor ordona gandurile, ca voi scrie si despre altceva decat ce am mancat la pranz, unde am fost aseara si ce faza misto am observat in drum spre munca. ca locul asta o sa fie al meu asa cum sunt eu. doar ca vad ca scriu despre orice altceva decat ceea ce ma framanta. in final tot singura, in mintea si sufletul meu se aseaza tot. macar asa sunt scutita de parerile da rau conventionale si incurajarile goale de sens. be strong.

dincolo de curcubeu

dragul meu hotel universal,

trebuie sa iti marturisesc, e deja a doua oara cand te insel. stiu, ai dreptate nimeni nu se ridica la valoarea ta (:D)! voi profita de faptul ca ma iubesti neconditionat si te voi insela de data asta cu un cort. sper ca ma vei ierta.

cu parere de rau,
umblu teleleu

i never thought you were a fool but darling, look at you!

i feel like i don't know my friends anymore. i wonder if they see how much they changed. sometimes i wish things would stay as they were. somehow a year ago life seemed much more simple and things were clearly cut. now there is too much beer between every thought and reality. kinda sad i have to say pentru ca eu de oamenii astai noi nu vrea sa stiu nimic.

cu totul fara nici o legatura cu restul vietii mele, artul meu e nebun. acum se chinuie sa faca o casa pentru lacusta imensa pe care a prins-o de pe balcon. imi e mila de biata de ea! (lacusta Lucy mai nou!) reformulez: m-am apucat de pariuri - nu va trai mai mult de 2 ore!

total unrelated: de la etajul sapte certurile speciei masculine posesoare de masina sunt mult mai interesante. in intersectie doi barbati vasnici s-au luat la bataie. masina politiei si ea in intesectie, politistii probabil erau deja in concediu. dupa cateva minute si imbranceli rau prevestitoare se decid sa coboare si sa-i separe pe baietii veseli. isi mai zbiara ei cate una cate alta si par ca vor sa plece. doar ca unu' mai mic si razbunator de felul lui sare din masina si sparge - de la distanta de la care ma uitam eu la filmul cu van damme, cu pumnul - luneta masinii dusmanului de moare (care nici pe urme nu-i calca). din masina lovita sar doi baieti de data asta care-l bat mar la comun pe atacator - unde era al doilea mai devreme?. intersectia e deja blocata, masinile claxoneaza, politistii stau frumos in masina. degeaba.