wunenburger si vata de zahar

sunt suparata. sunt nervoasa si suparata. se vede? incerc leacurile vechi, licori brune, vorbe cu prieteni. dar sunt suparata si nimic nu-mi vine bine. nici berea, nici slata, nici gandurile. m-am suparat degeaba. in final de ce sa fie treaba mea ca el isi pleaca privirea in fata unei fufe proaste, ca ea se uita la trei personaje inadaptate si asteapta o salvare. in final, ce mai pot face eu?

ascult ramasitele unei sarbatori in drum spre casa. undeva intr-un adapost de statie de autobuz, doua gemene blonde, asezate pe bancuta stramta galbena, costumate ca niste britney de ocazie cu pantofiori cu varf ascutit, aurii si fustite plisate, mananca din doua sandwichuri. privesc in gol si par tare suparate. ma intreb daca ce le supara pe ele e mai trist decat ceea ce ma supara pe mine. probabil ca da. cum spunea anca, intotdeauna e cineva mai prost pregatit decat tine (pentru viata, pentru examene).

sunt suparata ca ma supar de lucruri marunte, ca am ochi pentru ele. sunt suparata ca stiu ca lucrurile astea ne schimba. ma schimba. sunt suparata ca stiu toate astea si totusi ma enervez degeaba.

la dracu cu toate!