moralul e un strut cu capul in pamant

trec indiferenta pe langa magazinele ademenitoare. ma uit in vitrina. ma intreb ce-ar putea zice manechinul pe care il analizez fugar. cam scunda, n-ar strica sa dai un ceva jos de pe solduri. draga, moda nu exista pentru ca tu s-o urmezi la distanta respectabila de un an!! si fa ceva cu parul tau! apoi si-ar privi indiferent unghiile si ar impietri intr-o noua poza. probabil gandindu-ma la asta m-am trezit de una singura in fata unei vitrine privind trista manechinul cu trupul si hainele ideale. just not my day i guess!

din mall am ajuns fuga, fuga pe langa restrictiile de circulatie in hanul cu tei. in pizzeria hanul cu tei ca asa arata acum. am intrat exact pe versurile mistretului. mi-a disparut durerea de cap si dispozitia emo kitz instant. a fugit prin porumb! :D oamenii astia sunt extraordinari. probabil nu sunt singura care se simte incarcata cu energie cat pentru o viata dupa un concert reusit. 15 RON ca sa devin vampir energetic - nu e chiar pactul cu diavolul, nu?

dimineata la 4 ne plimbam prin orasul pustiu cu speranta ca vom recunoaste ceva. era cazul sa ne dam seama pe unde suntem. macar asa ca orientare in spatiu.