for snow to fall on the sahara

o spun cu liniste si convingere: uneori ninge si in desert.

moralul e un strut cu capul in pamant

trec indiferenta pe langa magazinele ademenitoare. ma uit in vitrina. ma intreb ce-ar putea zice manechinul pe care il analizez fugar. cam scunda, n-ar strica sa dai un ceva jos de pe solduri. draga, moda nu exista pentru ca tu s-o urmezi la distanta respectabila de un an!! si fa ceva cu parul tau! apoi si-ar privi indiferent unghiile si ar impietri intr-o noua poza. probabil gandindu-ma la asta m-am trezit de una singura in fata unei vitrine privind trista manechinul cu trupul si hainele ideale. just not my day i guess!

din mall am ajuns fuga, fuga pe langa restrictiile de circulatie in hanul cu tei. in pizzeria hanul cu tei ca asa arata acum. am intrat exact pe versurile mistretului. mi-a disparut durerea de cap si dispozitia emo kitz instant. a fugit prin porumb! :D oamenii astia sunt extraordinari. probabil nu sunt singura care se simte incarcata cu energie cat pentru o viata dupa un concert reusit. 15 RON ca sa devin vampir energetic - nu e chiar pactul cu diavolul, nu?

dimineata la 4 ne plimbam prin orasul pustiu cu speranta ca vom recunoaste ceva. era cazul sa ne dam seama pe unde suntem. macar asa ca orientare in spatiu.

take me away

ma intrebam, o mascota pentru reclama publicitara e bine platita?

ma gandesc la portugalia, la doua saptamani departe, la soare, la pereti varuiti portocaliu spalacit, la case verzi, la albastru ars de soare. par in sfarsit toate suportabile. trebuie doar sa-mi intiparesc pe retina imaginile prinse cu coada ochiului dintr-un ghid turistic. intre timp citesc femei si ma plimb noaptea prin parcuri. stiu, stiu nu le-ati descoperit inca! nevermind, you be clubbing!

prinde-ma

suna ridicol daca spun ca imi bate inima ceva mai repede cand suna telefonul? ca orice om normal am un telefon de serviciu - pe care acum ma suna tot poporul de la client pana la gasca - si telefonul meu.

mai am inca numarul vechi which i have had since forever. nu stiu cum se face ca, de cele mai multe ori, numarul persoanei care ma apeleaza e ascuns. raspund cu teama si entuziasm in acelasi timp. ori suna mama ori aud vocea timida a unei pustoaice care imi povesteste ceva despre cv-ul meu si agentia la care ea lucreaza. just like kinder eggs. la asta se adauga faptul ca, for some reason, daca mi se cere un numar de telefon il voi spune pe cel vechi. cred ca il am incrustat pe creier. ar fi totusi bine sa nu zic asta de doua ori ca am crezut acelasi lucru despre pin-ul de card si-am ramas doua saptamani fara card.

am pazit telefonul meu de cateva ori in asteptarea unui apel. i-am analizat tastele si forma, l-am tinat in mana transpirata de emotie, l-am trantit asa mai cu furie. cum sa nu-mi fie aproape de suflet? telefonul de serviciu e in schimb mereu langa mine. langa el snt serioasa si neutra, nu-mi permit sa ma alint. daca intind mana il prind pe el sau mouse-ul (uneori mouse-ul in loc de telefon si telefonul in loc de mouse). telefonul de serviciu nu-mi aduce surprize. cateodata imi vine sa raspund direct cu: ce n-am facut?, how bad is it? dar sunt un om civilizat si pe alocuri optimist. ma mai gandesc ca uneori ma suna colegii de birou, ca au gasit topul ala super de la promod, de care vreau eu negru sau verde? poate intr-o zi telefonul de serviciu o sa se incarce cu altceva decat curent si-o sa ma surprinda!

la fel cum starbucks imi aduce aminte de prima dimineata de una singura in chicago, cantecul asta imi da instant o stare de fire - it's like i'm there having a beer improperly seated on one of the high chairs downstairs. astea sunt cateva din madeleinele mele. nu le scot prea des de pe raft ca sa nu se uzeze precum talpile pantofilor.

clienta care ma invita sa intreb daca nu stiu ce inseamna un cuvant sau altul imi da senzatia ca sunt la pregatire si profa' trebuie sa fie nice ca doar platesc un ban in plus. prezentarea ei e ca un buchet minunat de flori din care, atunci cand il desfaci sa-l pui in vaza, ramai cu trei flori si un brat de feriga. va descurcati voi cu feriga, nu?

17529664772956406236

viata mea asa cum e acum. imi place dar nu e de ajuns.

defragmenting

nu l-am observat in carne tremula, habar n-am avut ca el a jucat in mar adentro, a jucat terifiant de bine in no country for old men si acum il revad in goya's ghosts (bine, hai recunosc il joaca si pe denny in grey's anatomy!). got my attention for good! javier bardem it is.

daca tot suntem la recomandari cartea de azi din cotidianul e geniala. am apucat sa o citesc partial in drum spre casa si am terminat-o acasa in doua ore. dupa care m-am schimbat si mi-am dat jos geanta de pe umar. cartea m-a trimis direct la aranjat de haine in sifonier - activitatea mea preferata de ganduri negre si/sau adanci. am constatat, in sifonier si in capul meu, o mare dezordine - cand e vorba de relatii de sange si suflet. in sifonier am facut ordine, in cap doar un defragment.

my mind

my mind plays tricks on me. my mind sees good things in everything but my mind is wrong. my judgement is poor and my feelings are traitorous. higness how can you play me?

convingeri

nimic de valoare nu se schimba. daca ceva a fost adevarat o data, va fi intotdeauna adevarat. adevarurile sunt putine si simple. un om nu are nevoie de alte cunostinte, in afara de aceste adevaruri, pentru a face fata cu intelepciune si justete, oricarei probleme.

citesc o carte faina si din ea doar asta am retinut. am citit pasajul de cateva ori. de fiecare data cand aduc in joc circumstante, interpretari, situatii, probabilitati si posibilitati nu fac decat sa-mi complic drumul spre acelasi raspuns, care ma privea adanc in ochi de la bun inceput. i should let things fall into place.

the fact that i told you my story does not invite you to be a part of it.

actul 3 and silva

actul 3 merge cel mai bine cu silva bruna. multa silva. am cunoscut zilele astea niste oameni exceptionali si as cam vrea sa le fur povestile. drinking is good.

nu va suparati, eu unde cobor?

i had this very confusing day. am lenevit pe la birou, am facut comisioane, am fost la cursuri, am iesit iar in cool cat. dupa, nu mai stiu. m-am facut iar de raaaaassssss - icon de mess care isi arunca manutele in stanga si dreapta. ciocolata? i mean ciocolata, that is what you buy for a little kid, nu? he was just being nice, am decis.

domnului care mi-a servit un mesaj atat de dragut nu pot sa ii spun decat: ceea ce va doresc si dumneavoastra.

the wind of change

am ajuns sa cunosc o specie tare ciudata de oameni. la prima vedere par a fi cei care te duc cu zaharelul pana sa gaseasca parul. apoi dupa ce apuci sa vorbesti cu ei, iti dai seama ca te-ai inselat. nu-s diplomati din astia. sunt preocupati de corectitudine. e vorba de corectitudine in general si judeca oamenii in functie de cat de corecti ii considera, in decizii sau comportament. ceea ce te nelamureste la ei, este ca de azi pana maine, ei si-au schimbat parerile in functie de directia din care a batut vantul corectitudinii. eu sunt oamenii despre care vorbeste radoihead in creep: i want a perfect body/ i want a perfect soul - doar ca mereu este altcineva supus unei analize minutioase.

intr-un fel sunt tentata sa gandesc la fel, doar ca ca acest criteriu nu se poate aplica asemeni unui backround in power point, definitiv si peste tot. in final si compromisul e o modalitate folosita pentru a face lucrurile corect. si compromisul nu are cum sa fie corect, nu?

traiesc o stare noua, de-a dreptul diferita pentru mine. am senzatia pufoasa ca apartin unui grup, ca fac parte din ceva, ca nu mai sunt doar eu. am sentimentul clar, ca sunt unde - desi nu inteleg de ce - ar trebui sa fiu. in general, ajungeam la constatarea asta, la mult timp dupa ce traversam o situatie asemanatoare - ma iutam in urma si intelegeam. acum e prima data cand stiu ca aici ar trebui sa fiu, in ciuda dorintelor mele de mai altfel. sper ca starea asta de listine sa nu se schimbe in rau.

ultimele 2 zile au fost nebune bine. mi-am serbat ziua in revenge cu bogdan si tibi, am dat examen de master si am fost la o nunta. sunt obosita.

un film

se numeste latter days si te va lasa fara cuvinte.

blinding realisation

have you ever had the feeling that other people's blogs are just like the discovery channel?





de la chestionabil si verzi si uscate .

das leben den anderen

un titlu care suna bine in germana si un film care se vede bine. simplu si impresionant. m-a facut sa regret ca nu stiu limba germana atat de bine incat sa nu mai fie nevoie sa astept subtitrarea.

din experienta mea tot ce are memorie buna tine minte supararile, iar un aminalut suparat (data aia cand m-ai spalat, data aia cand ai plecat si nu mi-a dat nimeni de mancare doua zile) nu e un lucru pe care sa ti-l doresti. asa ca la o posibila reincarnare as dori sa fiu un peste auriu. cred ca as vrea sa am memoria unui peste auriu chiar de azi.
sunt asa de grijulie cu vorbele mele in ultima vreme, ai zice ca cineva mi-a imprumutat cuvintele si m-a pus sa jur ca nu le sparg.

what else is there?

in limba jamaicana diferenta dintre pronumele eu, tu el/ea nu este semnalata. toate se refera la un eu universal, cuprinzator. ajungi astfel la o afirmatie de genul "eu cu eu nu mai vorbim de aici inainte!" fara sa fie vorba despre multiplele tale personalitati.

people of capalnita

n-am mai vazut de multa vreme un film romanesc bun, un film care sa ma faca sa zambesc si altfel decat amar, un film pe care sa il simt romanesc - fara insistenta constanta de a-mi arunca in fata lucruri care in absurditatea lor au devenit plictisitoare. la nesfarsit chiar are un certain regard asupra anului 2004.

proper credit

just like everyone i need to talk to people about stuff i just don't get. it's nice to have someone to do that with. nu ma asteptam sa vina baietii dupa mine asa din senin - like no way is that possible!!! si totusi va multumesc pentru o seara linistitoare.

am coborat din 313 in drumul zilnic spre casa si m-am trezit balanganindu-mi geanta, cantand dupa texas summer sun si mirosind teii proaspeti dupa potopul nebun de azi. like i had no care in the world. just like that.

life in plastic

pentru azi nu am decat un header de blog (eu din principiu nu renunt niciodata), miros de cozonaci proaspat copti, reciclare de electronice, cumparaturi, cadouri si pe barbie - bimbo girl:

si pana la urma, daca te vezi prins in propria ta piesa de teatru, unde te mai poti refugia? imagination - life is your creation. am obosit.

totul e perfect

despre vulpi se spune ca ucid din placere - in general, mai mult decat pot consuma. adevarul este ca nu se numesc vulpi degeaba. atunci cand nu sunt deranjate se ocupa de ascunderea si ingroparea strategica a cadavrelor pe teritoriul pe care il stapanesc. prin urmare, proasta lor reputatie e ... vina noastra? adica, cu ce drept le deranjam atunci cand se ocupa de viitorul lor? zic si eu ...

am stat in seara asta la o bere in fata la revenge - fix ca la tara cu samanta la o barfa. dupa caldura nebuna a zilei, racoarea unei discutii despre nic a fost reconfortanta. asa ca va zic, everyday good, please go die semewhere so i can live in peace.

every day is gonna be all right, every day is gonna be all right, every day is gonna be all right, every day is gonna be all right, every day is gonna be all right, every day is gonna be all right ...

ma auzi?

si atunci, fiindca nu stiam ce sa mai fac, m-am asezat in mijlocul strazii si am inceput sa tip. ma auzi?

indeed, dupa ce am cautat poze business cu orele, he rules .