am simtit intotdeauna momentul in care in viata celuilalt, mi se facea loc. fara sa mi se spuna, fara comentarii. eram acolo si stiam ca acolo era locul meu. m-am imprietenit cu viata de noapte desi stiam ca dimineata am cursuri, m-am jucat cu catelul desi era balos de lesinam cand il vedeam, am scris mesaje dragalase pe frigider, mi-am acceptat numele de alint. asta pentru ca toate au venit ca un semn, o usa deschisa, un gest care te invita la actiune.
am acum senzatia ca ma bat pentru fiecare milimetru, ca sunt intr-un razboi de cucerire e inutil si obositor chiar si atunci cand obtin ce vreau. chiar imi trebuie mie tot ce are sau nu de dat? si asta clar stiu ca nu e bine.
poate ar fi mai intelept sa propun o solutie de mijloc: hai sa nu ne incurcam reciproc.
Etichete: none of your business
3 comentarii:
Greu cu razboiul. Scarbos, inutil si dureros ca dracu', drept bonus.
In love and war... ar cam trebui sa o cam lasam balta...
si tu ai dreptate, spuse rabinul.
"make love, not war"...sau, in cele din urma, "ce va fi va fi..."
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire