joi, octombrie 23, 2008

cam asa

am simtit intotdeauna momentul in care in viata celuilalt, mi se facea loc. fara sa mi se spuna, fara comentarii. eram acolo si stiam ca acolo era locul meu. m-am imprietenit cu viata de noapte desi stiam ca dimineata am cursuri, m-am jucat cu catelul desi era balos de lesinam cand il vedeam, am scris mesaje dragalase pe frigider, mi-am acceptat numele de alint. asta pentru ca toate au venit ca un semn, o usa deschisa, un gest care te invita la actiune.
am acum senzatia ca ma bat pentru fiecare milimetru, ca sunt intr-un razboi de cucerire e inutil si obositor chiar si atunci cand obtin ce vreau. chiar imi trebuie mie tot ce are sau nu de dat? si asta clar stiu ca nu e bine.
poate ar fi mai intelept sa propun o solutie de mijloc: hai sa nu ne incurcam reciproc.

Etichete:

3 comentarii:

La 24 octombrie, 2008 , Blogger Sahara Penguin a spus...

Greu cu razboiul. Scarbos, inutil si dureros ca dracu', drept bonus.

In love and war... ar cam trebui sa o cam lasam balta...

 
La 26 octombrie, 2008 , Blogger umblu teleleu a spus...

si tu ai dreptate, spuse rabinul.

 
La 27 octombrie, 2008 , Blogger Unknown a spus...

"make love, not war"...sau, in cele din urma, "ce va fi va fi..."

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire