la zi

azi mi-am luat liber. aseara ma simteam atat de obosita (fara motiv pentru ca nu mi se pare ca muncesc prea mult sau mai mult decat altii) si cuvintele au iesit de la sine. sunt ferm convinsa ca seful crede ca am fost pe undeva la un interviu. adevarul e ca am fost la un interviu, pentru alta meserie. cea de vanzator. nu ca acum nu as vinde feeling-uri si senzatii, pareri si know-how (vorbe deci). sunt mandra proprietara a unui spatiu comercial in care vom vinde, din 1 martie, aaaaa...dap nu prea stim sigur ce. ceea ce fac eu acum se numeste o tampenie dar U have to be a bit (more or less) stupid to start something.
am iesit azi pe strada. de ceva vreme merg doar cu cartita. cand ma trezesc la iesirea din metrou inconjurata de oameni ma simt exact ca o cartita: confuza si ametita. ciudat e ca imi placea sa fiu printre oameni. things change.
i mean pana la urma urmei de ce ma ridic din pat in fiecare dimineata, dimineata dupa dimineata. as putea sa dorm for ever and ever and not wake up. cunosc dispozitia asta sumbra. e rezultatul a trei ore stresante. care au trecut si m-au consumat. maine o sa fiu ca noua si o sa ma mai gandesc la ce o sa vand. am zis.
ca rezultat al celor trei ore stresante am decis ca nu o sa mai port ceasul meu bestial de la police. asa ca mi-am reparat ceasul verde cu tapet. sunt extrem de mandra de mine. si daca ma mai apuca doruri extreme de ceasuri cu fite il schimb pe tapetat cu ceasul cu betty boop din state. am zis.
acum. ce sa vindem? ce sa vindem? oare ce sa vindem?