strangely familiar

am vazut intai pe chestionabil, apoi aici si aici un ceva intre avort muzical si o gluma reusita daca ar fi existat intentia de a glumi. nu stiu de ce sa-mi fie mai teama, de pasarea spin varianta muzicala sau de noi. o sa ajungem ca in bancul ala cu nebuni. va fi suficient ca unul sa spuna un numar pentru ca intreaga adunare sa izbcneasca in hohote.

daca tot am intrat in link frenzy, de aici am ajuns aici si de aici am ajuns aici. patru coltisoare de lume de vizitat. i hope you get hooked pentru ca asa o sa fie mai putina lume in cluburi, prin parc, in centrul vechi ...

cheshire cat grin

pentru tine. iata deci ce ii spune pisica nebuna lui alice:

"Would you tell me, please, which way I ought to go from here?"
"That depends a good deal on where you want to get to," said the Cat.
"I don't much care where –" said Alice.
"Then it doesn't matter which way you go," said the Cat.
"– so long as I get somewhere," Alice added as an explanation.
"Oh, you're sure to do that," said the Cat, "if you only walk long enough."


daca as putea sa-ti iau supararile ti le-as lua. n-am in schimb decat vorbe. sper sa te ajute.

sinse u ask

multumesc, multumesc pentru minunatul cadou. multumesc, multumesc domnu' clent. multumesc, multumesc pentru post-itul cu numele meu atasat de cutie - ca sa nu-mi confund cadoul cu celelalte la fel si identice. multumesc, multumesc. rar m-am simtit asa jenibil. multumesc, multumesc. da' de folosit n-o sa-l folosesc. multumesc, multumesc. ca nu va fac reclama pe degeaba. multumesc, multumesc.

post in care ne cautam putina logica in actiune si simtiri

see eu nu pot sa ma comport serios nici daca ma impusti. nu pot. ma trezesc azi ca ma suna o persoana care venise saptamana trecuta la interviu si careia i se promisese ca va primi un test. nu primise testul si era destul de iritata. avea o voce care m-a facut sa-mi inchipui ca e undeva acasa, seuita pe geam si sta cu mainile in solduri gata de cearta. eu cu un ochi in wordurile mele si cu urechea in telefon am ascultat linisitita: buna ziua, ma numesc ... si am venit la un interviu. am discutat cu seful dumneavoastra (cum il cheama) si a spus ca cineva imi va trimite un test de rezolvat. am asteptat de miercuri si nu s-a petrecut nimic asa ca m-am decis sa sun. la care reactia mea a fost un tamp si taranesc: ioooo (adica n-am zis eu nimic de test si trimis asa ca de ce ma suni pe mine) .... urmat de o completare rapida: nu stiu despre ce e vorba dar ma interesez si va informez ^_^. io ala a fost insa de mare valoare!

din aceeasi serie de telefoane. de data asta eu am sunat sa chem un account la interviu. ma apuc sa-mi spun poezia si ma uit intamplator la ceasul calculatorului 20:42 de minute. am oprit brusc poezia si a am strecurat un lipsit de gratie: mama ce tarziu e! imi cer scuze ca v-am sunat asa de tarziu! el zice ca nu-i bai si eu reiau poezia. nu-i asa ca n-o sa vina maine la interviu?

azi am fost sa bem o cafea la starbucks, ne-am oprit din greseala si la kfc. muncim de zor la o licitatie. mana mea o sa fie faimoasa i tell you. a star it will be!

baileys in my head

merge si asa .daca nu merge, ne miscam mai cu talent si tot merge.

another day, another dollar in my one man show

saptamana asta s-a scurs ca toate lunile de vara: pe nesimtite cu incetinitorul. de la aerul conditionat din birou, la zapuseala de la magazin, de la reclamele din family guy la piratii din caraibe, de le evenimentele agrana la planurile costisitoare de vacanta. au trecut asa de lin zilele astea ca nici nu am despre ce sa scriu. in fiecare an e la fel, vara nu e decat o perioada incetosata in care nu imi duc aminte sa se fi petrecut ceva interesant. rectific, chiar daca se petrec evenimente marcante, ele se scurg in timp asemeni ceasurilor moi ale lui dali.

ce-am facut? ce-am facut? am citit, am vazut niste filme, am mancat multe cirese, am sperat si m-am resemnat, am umblat desculta prin birou. nimic nou.

still me

mi-a zis o colega un banc despre mama molie si copilul molie. acesta neascultator refuza sa pape tot. replica mamei: cine nu papa sosetica, nu pupa chilotel!!!

ne mutam cu arme si bagaje la unirii. am dat o tura prin arhiva agentiei, ca sa vedem ce luam cu noi si ce nu - i am impressed. s-au facut multe chestii de care agentia sa fie mandra - in trecut. who is to say that those times are not comming back?

hello plantut! elena vorbeste cu planta care moare de ceva vreme - moare ca in telenovele, in episoade. moare banuiesc din lipsa de dragoste si atentie, ca de udat o udam si de stat la soare sta la soare. si ce ar fi daca, fiindca are vedere la geam, planta se deprima? isi doreste sa creasca sanatoasa, afara si nu in birou la noi, intr-un ghiveci?

m-am mai gandit de aseara. i don't feel stupid. i am.

do you know you're beautiful?

can you feel your ceafa?

and counting ...

"Traian Basescu poate pierde referendumul pentru ca pe buletinul de vot vor fi scrise cuvintele DA si NU. DA - pentru suspendare, NU - impotriva suspendarii. Populatia asociaza persoana Traian Basescu cu Alianta DA si daca este in favoarea lui Traian Basescu poate vota gresit DA pentru Basescu. Cine este pro Basescu TREBUIE sa voteze NU la referendum. Dati mai departe! Este foarte important ca cetãtenii sã stie cã trebuie sã aplice stampila de vot pe "NU", acest vot având semnificatia: "NU, nu sunt de acord cu demiterea Presedintelui". Cititi cu atentie inainte de vot!"

pentru ca oamenii au timp sa trimita asta pe mess si eu la fel de multa prostie incat sa copiez pe blog. dar mi se pare incredibil ca pana si in coltul meu politic proofed a ajuns un mass din asta. si cat mai e pana pe 19. apropo, va duceti la vot?

we are such things that dreams are made of. am vazut looking for richard and liked it. fraza asta s-a lipit de mine, probabil si datorita asemanarii cu what dreams may come. o constructie alambicata din care fiecare intelege ce vrea.

iubesc situatiile in care un prieten al unui prieten are un prieten care poate face rost de o invitatie undeva. chiar nu conteaza unde. important e ca atunci cand ti-e lumea mai goala, te trezesti invitat la o piesa/petrece - un quelque chose acolo. asa ca in seara asta am fost la teatrul metropolis la o mica isterie in doi - o piesa de teatru inspirata dintr-o scurta poezie a lui t. s. eliot. i did have fun - in mare parte datorita realismului situatiei prezentate in piesa - a bag going on worse first date. de la subiecte tembele (educatia in turcia sau cum ai vrea sa mori) si vorbit unul peste altul - just like any first date, la pareri formate in graba si lipsa dorintei de a acorda o sansa. been there. desi ideea de pierdere a sanatatii mintale datorita studiului sanatatii mintale a societatii e departe de a fi originala. oricum incepe sa se vada si la noi cu ochiul liber instrainarea oamenilor. devenim usurel un popor de oameni singuri.

again, it was fun though. mai facem si alta data.

fecilitari

am luat-o lejer, la plimbare, de la romana spre universitate. sustinatorii presedintelui basescu erau inca in fata teatrului national. destul de multi si zgomotosi. pe cealalta parte a strazii oamenii priveau pasivi - parca iesisera in mall, la cumparaturi, fara bani -si indiferenti . se auzeau si multe voci de straini - parca oamenii astia aud pe calea undelor ca e rost de protest, de miscare de strada, de atmosfera de altceva decat tigani si copii ai strazii. logic ca se aduna si isi dau si ei cu parerea.

am vazut si o editie speciala de compact - cu si despre cei doi presedinti (sic!!!). parca am fi in vechiul bucuresti - lipsea copilul cu hiane de 3 ori mai mari decat el si strigatele de promovare: "Presa neamule! Unde nu e cap vai de picioare! Editie speciala: nici lacrima in colt de ochi, nici demisie in 5 minute!".

in plus, dupa chioscul de flori care a ars la universitate si reintoarcerea presedintelui la km 0, as dori sa felicit toti accountii care si-au pus clientii - prin bannerele de la universitate - pe post de background de poza sau transimisie in direct. o paine sa face si noi, ca in rest circ avem cat cuprinde.

remember what matters

ce caut eu in viata mea? si mai ales ce caut eu azi la munca? pai da, ca ieri cand am discutat il durea gura sa ne zica si noua (mie - ca eu sunt se pare singura pesoana care nui si-a luat liber cu de la sine putere - me stupid!) ca nu mai are rost sa venim la munca si ca o sa ne vedem direct la masa in oras!!! errrrrrr!!! this calls for revenge - visam asa de frumos pe la 8 cand m-am trezit si eu. serios, alarma-manea a baiatului de la productie (am acum fostul lui telefon de serviciu) suna incredibil de bine dimineata. i just want to listen to it over and over again.

am vazut aseara eros. three short films - one each - from directors Michelangelo Antonioni, Steven Soderbergh and Wong Kar Wai -on the themes of love and sex. trei povesti ciudate despre iubire asa cum e ea: in trei, imaginara sau imposibila. povestea lui soderbergh e halucinanta - pentru ca patrunzi din poveste in poveste pana cand nu mai poti distinge realitatea de propria ta minte care te tine captiv. menage a trois al lui antonioni e doar sugerat si descris ca un haos complet. povestea croitorului si a prostituatei de lux e pur si simplu asiatica. o recunosti la fel de usor cum recunosti o telenovela care nu e facuta de spanioli. dragoste, pofta si haine frumoase.

uorc

uuummm, yeah welll ... i have to write this boring shit. stiu ca nu e asa dar atat de rau m-am saturat de proiectele vechi - pe care le-am preluat de bune cand am venit - ca imi vine sa fac urat. vreau si eu clientii mei (how fucked up does that sound ?) - de la licitatiile pe care le-am castigat (stiu nu doar eu si jumatatea mea mai buna) in ultima vreme - because they are mine and they are new. just like a bran new pair of shoes. pe bune ce preferi o pereche de nike deja purtati sau niste balerini rosii noi? so, ummm yeah well - layout clasic, stil business, eleganta ... bla, bla, bla ... dupa o luna si ceva (in 3 saptamani oamenii s-au decis asupra template-ului de powepoint) manualul de identitate e bun de trimis in tipar. b-bye now!

so you see, its so late and i have nothing more to do or say. la sfarsitul fiecarei zile capul imi cade greu pe perna si nu am somn. muzica isi canta pentru ea zgomotul. sunt iar intre statii de metrou. geamul e negru si in spate, in intuneric se misca ceva. iar te uitai la mine cu ochi intrebatori. nu uita, aici nu esti acasa. chiar nu ai de ce sa dai buna ziua fiecarui trecator!

mai termin o carte, ma mai revolt, mai vorbesc la telefon. da uite iar am un gol in stomac. ca nu pot fi interesata si nu stiu sa cer cand am nevoie. zambesc linistita cand se casca golul in fata mea. si mie imi era dor de vocea ta.

corpul meu se revolta cand sunt suparata. cutele crunte dintre sprancene devin rani si privirea mea iti pune nori negrii deasupra capului. fii bun si intelege ca nu am nimic cu tine, sunt trista de-ale mele. si nu, nu vreau sa le impart cu tine, sunt private property.

ma duc sa ma spal pe maini de ziua de azi. de un zambet fals, o intrebare rautacioasa si o privire plina de pofta. tu, sa-ti vezi de ale tale!

imi duc viata aparent normal. masor timpul scurs cu incapatanare - an, an an, an ... un ceas intern picura ceara si nu vrea sa asculte si sa uite. nu mai imi plac nici ochelarii, nici night.

where do i start? where do i begin?

zilele mele incep sa fie din ce in ce mai stranii. toata saptamana am fost absorbita de cartile pe care le-am citit, joi si vineri am umblat teleleu, in week am fost acasa - am impresia ca abia acum am iesit dintr-un vartej care m-a purtat toata saptamana si abia acum mi-a dat drumul. daca joi am fost la concert, vineri dupa o seara petrecuta inutil la munca am zis ca cel mai bun leac il voi gasi la mac. l-am gasit si apoi mi-am adus aminte ca trebuie sa fiu undeva - exact la ora la care mancam. asa ca am aterizat la ziua unui prieten al unui prieten care avea o mica problema. prietena lui il anuntase chair atunci - inainte sa apar eu orascum iritata si ghiftuita cu cadoul. hmm, nu prea aveam cum sa ma car ca un magar, asa ca mi-am luat locul in the break-up possee si ne-am deplasat agale spre stuff de unde nu am plecat pana la 3. am povestit - fiecare depsre ale lui - singura chestiuta era ca la masa eu eram singura reprezentanta a genului tradator - o fata de gasca. initial nu am inteles de ce e asa de cu capsa pusa, am inteles cand m-a invitat o saptamana in malaezia. trebuie sa recunosc ca, m-am amuzat cu o nesimtire demna de cauze mai bune, cand am auzit intreaga poveste.
azi in schimb, pe drum spre originile bucurestene, am cunoscut cred singurul traficant argesean - asa a zis el si nu am motive sa nu il cred. ciudatul fenomen avea laptop si punga de rafie de regie, asculta dimmu borghir (carora le-a zis prietenos: dimmu - suntem vecini, bem seara o bere, le mai dau un pahar de zahar ca de, sunt mereu plecati in turneu si nu au timp de shopping de intretinere) si am impartit castile mele (nu prea fac d-astea eu cu problemili mele mentale) in timp ce ne uitam la family guy (m-a invitat sa ma uit la desene animate - cum poti sa refuzi asa ceva). si pentru ca mirosea frumos (in general locuitorii de camin, orice ar face, nu pot scapa de mirosul de cartofi prajiti din haine - stiu cel mai bine pentru ca desi eu nu gateam nu era zi de la dumnezeu sa nu fie cineva pe hol cu cartofu' sprintar - pe langa asta si un parfum original are un sfarsit rapid si fara suferinta), cand ne-am despartit i-am urat sa nu-l vad la stiri. parea un copil care chiar nu stie mai mult.

and we got all the balls we need

am mancat iar ca o vaca aripioare picante de la kfc. cred ca interminabila coada de la casa e o tehnica satanica de marketing. imbiat de miros si de privirile hamesite ale celor care asteapta sa apari fast cu mancarea in dinti (e clar ca daca te duci fara mancare la hienele de la masa vei fi servit ca aperitiv) cand ajungi sa comanzi - ai deja ochii bulbucati si stamacu' in tocurile de la cizme - si comanzi de parca te pregatesti sa pleci in mars prin desert si ai nevoie sa depozitezi in cocoasa aaaaa, da - grasime!!!! nevermind, sunt confortably numb - ca pisicul meu de acasa care papa ca un bou si apoi vine sa doarma la mine pe picioare. back to the basics!
azi am muncit din zor si am barfit in cantitati de bun simt. am gasit inca un blog de care voi deveni in timp dependenta death by children - m-am ras sa mor la post -ul despre sarbatoarea oficiala denumita sugestiv pentru vorbitorii de limba materna - Pulaski Day. am citit despre sunca 666 si despre capre . am dat iar o tona de bani pe toale - happy me!

melodie de ascultat in metrou cand l-ai pierdut iar si stai ca boul in varful scarilor de la victoriei constient de faptul ca daca nu ar fi atat de multi oameni pe lume ai putea cobori si l-ai prinde. dar nu, nu ai o mitraliera si nu poti pocni oamenii ca pe bulele hartiei de impachetat. asa ca stai pe loc, te uiti ca boul (again) in gol si asculti muzica. macar cool sa fii!

tradare

blogul meu ma tradeaza. ca de un prieten nou m-am plictisit si de el. dupa criza lu' vasile inc. (mergem la nenea doctoru' inginer sa vedem ce ne doare) am luat o pauza de blogging ca sa mergem acasa. unde am descoperit ca am un motiv bine intemeiat pentru care nu ma uit la televizor: pentru ca ma transforma intr-o leguma gaunoasa (si pentru ca imi comanda cineva - prin ghidul Tv cum sa imi traiesc ziua). m-am uitat timp de 20 de minute la un film in care politistii incercau sa puna mana pe omul negru (pe bune, nu glumesc au ramas fara raufacatori de prins and they are back to the basics) am zis ca nu e de bine si am zappat. aham craci se cearta cu iantu (ceva de genul tu nu poti sa faci din lucrurile care le fac eu - mama, da' ce l-a pus la locul lui), andreea is back! (cum care andreea - cititi tudor octavian), la mtv o tipa de 17 ani se hotaraste ca e lesbiana (cum au mai trecut vremurile la 17 ani profa de istorie ne verifica sa nu cumva se ne pensam) tagadam tagadam .... dap, am stins televizorul si am dormit 2 days straight. now i am back new and improved. trebuie sa aflu ce e cu printul pt banca transilvania pe care l-am vazut la metrou. neste businessmani cu tui tui pe ei. l-am prins cu coltul ochiului dar ma voi informa. asa ceva se rateaza greu. si, din nou trebuie sa spun blogul meu ma tradeaza. alti candidati?

hello there

hello there!




hainele noi nu imi tin de cald si africa de sud is nowhere to be seen. so, hello there!

cum incepusem deja o zi prea frumoasa, toata lumea plange prin colturi la birou. i feel i should be as quiet as a mug. i am until the account decides he needs some stuff from me. " fa si tu acolo niste texte ca oricum nu le citeste nimeni!!!" m-am uitat la el suficient de urat cat sa se uite in pamant. it is good you appreciate my work! am sa stiu sa cer un salariu suficient de mare cat sa te doara, ca sa stii ca dai foarte multi bani ca eu sa scriu niste texte pe care nu le citeste nimeni.

si ce e mai rau e ca sunt si eu constienta ca nu le citeste nimeni. but (just like this blog) poate se impiedica cineva de ele. zic sa nu se loveasca!

i am again quiet as a mug.

up to date

se face praf lumea/se face praf lumea/ lumea mea se face praf. bine, lucrurile nu stau chiar atat de rau doar ca pe langa nebunia de la metrou azi am ajuns intr-un sediu complet inghetat. inghetat rau. era frumos in schimb lacul si el inghetat. dar cum statul in bucatarie si in biroul accountului nu e recomandat cand ai chestii de facut bat tastele de la mine - adica din camaroiul unde sta creatia. vroiam doar sa imi exprim nemultumirea si revolta. atat.

o veste buna insa: only 10% - 15% of adults aged 17 to 35 don't like advertising, find it annoying and actively avoid it. asa zice mediaweek.

get happy

ta-ta-ta-ta ... aseara in ars a fost iarasi petrecere. pe la 4 mr. hearst ne-a anuntat ca sarbatorim la restaurantul primavera din ploiesti, in haine de scandal arsul si pe el. n-aveam chef si recunosc la 5 ma visam deja spargand usa spre casa (arsul are jumatate din varsta mea, nu trebuie sa mearga la culcare devreme?). dar n-a fost sa fie asa ca .... am plecat cu moruzescu si tui-tui; pana la ploiesti am dormit ca urs' pe bancheta din spate (n-am mai dormit in masina cuiva de pe vremea cand inca mai conducea tata) si am ajuns in ploiesti la timp (mare greseala, noi nu respectam deadline-urile din principiu, cum adica sa fim punctuali?). asa ca ne-am decis sa run about town si sa facem un tur al orasului 10 years of ars adv. 101. am vazut toate sediile din oras, fiecare cu povestea lui si oameni care au lucrat odata la agentura si acum sunt sefi pe aici pe acolo (in firma e o vorba cum ca daca rezisti pe aici un-an doi, you are on your way to greener pastures).
ne-am intors la the big party. petrecerile astea devin un obicei - bun. oamenii sunt relaxati, glumesc, beau peste masura si asculta cea mai oribila muzica posibila (de la big in japan alphaville la los de rios macarena). si cu toate astea sunt amuzante.

la prima petrecere eram oarecum socata de ceea ce se petrecea si - sa nu uit la petrecerile astea se fac poze non-stop; pozele apar pe server in comune si doamne ce mistouri se fac pe seama lor - am cateva poze in care fata mea spune clar: "Please kill me or take me out of here!". but now i know better. seara trecuta am tabarat pe dj si l-am luat la intrebari cu butoanele, cu volumul, cu numarul de telefon .... am ajuns acasa pe la 4 dupa ce am ascultat pe drum spre bucuresti povestea lui apolodor, pinguinul din labrador. mesteru' are cea mai funky colectie de cd-uri. vai, vai/ se tine dupa mine scai ...
m-am tot intrebat de ce imi place sa muncesc aici. toata lumea are varsta mea (pe un picior) si nu sunt in nici un caz oameni de genul the glamourous world of advertising. dar pe de alta parte vin la munca relaxata (spre deosebire de zet unde veneam cu o dispozitie de carator de sare pentru spital de cardiologie sau de panconcept unde ma duceam dandu-mi pumni in cap - de aia m-am bagat in afaceri, if he can barely live with what the firm brings i can to, barely live that is). nu sunt brainstorminguri dar ideile vin din discutii la tigara, nu sunt bisericute (dar toata lumea stie si ce ai mancat la pranz), nu sunt presiuni si stress inutil and people help each other. so, yeah maybe this is why i like this place. don't get me wrong but for now life is good. don't even get me started on the list of things i hate here. in alta zi.
m-am chinuit sa gasesc bowling for soup - get happy (because somewhere aroud there they say go get your smile and get happy), but no dice so ... ha ha ha we have almost:

Bowling For Soup - Almost

jerusalem

"Colaborarea de aproape 3 ani cu instituţii din sfera bugetară şi companii publice a condus la sedimentarea foarte clară a unei abordări instituţionale corecte şi coerente, lipsită de exagerările comerciale sau excesul de creativitate care riscă să devină periculos atunci când o agenţie de publicitate aplică aceleaşi reţete unui client din sfera comercială şi unei instituţii publice."

exces de creativitate esti tu cu frazele de 2 km cu tot. si nici periculoasa nu sunt ca nu am intrebat pe nimeni cum ajung la numarul 9.

azi papam piscoturi (yummy) si facem nimic ca e luni. aflam ce sunt alea mandals: sandals worn by men – frequently with socks. gata cu educatia pe ziua de azi ca strica.

cand rousseau spunea "man was born free but everywhere he is in chains" se nastea primul punker? in The Social Contract ( e buna si diriga din liceu la ceva, nu?) Rousseau spunea ceva de genul self-imposed laws based on the general will should be the means by which society functions. de studiat si discuit cu un om intelept.

later edit: azi papam piscoturi si facem revista sfecla. note to self: deschide mail-ul de office si apoi constata daca stai degeaba au ba.

somn fara ratiune

ziua mea de lene s-a transformat fara sa vreau in zi de alergat. hai la banca (avem spatiu dar in continuare am o intrebare: Ce dracu vindem noi?), hai la cosmetica (n-o omori pe iulia: ce vina are ea ca te doare fiecare fir de par smuls pana la forma de sprancene de telenovelista?), ia si ceva de mancare (bataie, ghionturi in supermarket). asa ca ajunsa acasa nu mi-am mai dorit decat sa dorm. si evident ca a sunat telefonul ca sa ma trezeasca.

ce soir ne spargem in figuri in club. asa ca-mi pun cizmele de 5 milioane (nu m-am uitat sa vad cat sunt acum la reduceri ca nu-mi vreau raul), fusta in absenta si inca ceva pe mine ... si am plecat. dar, daca stau eu acasa si citesc o carte? sau daca dorm? hai sa mai dorm putin de tot....1 ora mica? tough choices.

relax, n-am plecat inca. ma uit pe blogurile mele de timp liber. m-am prins ca de pe bucharest republic imi place doar ce scrie un trecator. hmmm, that is why i didn't link to the other ones. ahamm. visual writer me likey. cuvinte de bumbac - corect, corect. and yepeeee (zise melcu') un test de personalitate. sa-l facem, sa-l facem (pe test, la ce va gandeati!!). da, ia sa sed eu stramb (pe canapea) si sa gandesc drept: care e treaba cu testele astea? adica am neaparat nevoie sa mi se spuna ca my dominant type of intelligence is the linguistic one? oricum pot sa trisez (in continuare facultatea e buna la un singur lucru: self delusion). chiar am nevoie sa stiu ce fel de cafea sunt (din aia care are nevoie de bursa!!!), care e numele meu italian, cat de fecioara sunt (43% - cum dracu' ca doar asta e zodia mea, alta n-am frate; pardon exista si un test in care poti afla ce zodie ar trebui sa fii - futui, zise printesa tot fecioara), ce tip de dulciuri sunt.... ok, cu calm. you have a problem that must be treated. cold turkey for you. ridica o carte de pe jos si inchide calculatorul. i command you to. errrrrr!! bye, bye rainbow!

la zi

azi mi-am luat liber. aseara ma simteam atat de obosita (fara motiv pentru ca nu mi se pare ca muncesc prea mult sau mai mult decat altii) si cuvintele au iesit de la sine. sunt ferm convinsa ca seful crede ca am fost pe undeva la un interviu. adevarul e ca am fost la un interviu, pentru alta meserie. cea de vanzator. nu ca acum nu as vinde feeling-uri si senzatii, pareri si know-how (vorbe deci). sunt mandra proprietara a unui spatiu comercial in care vom vinde, din 1 martie, aaaaa...dap nu prea stim sigur ce. ceea ce fac eu acum se numeste o tampenie dar U have to be a bit (more or less) stupid to start something.
am iesit azi pe strada. de ceva vreme merg doar cu cartita. cand ma trezesc la iesirea din metrou inconjurata de oameni ma simt exact ca o cartita: confuza si ametita. ciudat e ca imi placea sa fiu printre oameni. things change.
i mean pana la urma urmei de ce ma ridic din pat in fiecare dimineata, dimineata dupa dimineata. as putea sa dorm for ever and ever and not wake up. cunosc dispozitia asta sumbra. e rezultatul a trei ore stresante. care au trecut si m-au consumat. maine o sa fiu ca noua si o sa ma mai gandesc la ce o sa vand. am zis.
ca rezultat al celor trei ore stresante am decis ca nu o sa mai port ceasul meu bestial de la police. asa ca mi-am reparat ceasul verde cu tapet. sunt extrem de mandra de mine. si daca ma mai apuca doruri extreme de ceasuri cu fite il schimb pe tapetat cu ceasul cu betty boop din state. am zis.
acum. ce sa vindem? ce sa vindem? oare ce sa vindem?