duminică, martie 25, 2007

where do i start? where do i begin?

zilele mele incep sa fie din ce in ce mai stranii. toata saptamana am fost absorbita de cartile pe care le-am citit, joi si vineri am umblat teleleu, in week am fost acasa - am impresia ca abia acum am iesit dintr-un vartej care m-a purtat toata saptamana si abia acum mi-a dat drumul. daca joi am fost la concert, vineri dupa o seara petrecuta inutil la munca am zis ca cel mai bun leac il voi gasi la mac. l-am gasit si apoi mi-am adus aminte ca trebuie sa fiu undeva - exact la ora la care mancam. asa ca am aterizat la ziua unui prieten al unui prieten care avea o mica problema. prietena lui il anuntase chair atunci - inainte sa apar eu orascum iritata si ghiftuita cu cadoul. hmm, nu prea aveam cum sa ma car ca un magar, asa ca mi-am luat locul in the break-up possee si ne-am deplasat agale spre stuff de unde nu am plecat pana la 3. am povestit - fiecare depsre ale lui - singura chestiuta era ca la masa eu eram singura reprezentanta a genului tradator - o fata de gasca. initial nu am inteles de ce e asa de cu capsa pusa, am inteles cand m-a invitat o saptamana in malaezia. trebuie sa recunosc ca, m-am amuzat cu o nesimtire demna de cauze mai bune, cand am auzit intreaga poveste.
azi in schimb, pe drum spre originile bucurestene, am cunoscut cred singurul traficant argesean - asa a zis el si nu am motive sa nu il cred. ciudatul fenomen avea laptop si punga de rafie de regie, asculta dimmu borghir (carora le-a zis prietenos: dimmu - suntem vecini, bem seara o bere, le mai dau un pahar de zahar ca de, sunt mereu plecati in turneu si nu au timp de shopping de intretinere) si am impartit castile mele (nu prea fac d-astea eu cu problemili mele mentale) in timp ce ne uitam la family guy (m-a invitat sa ma uit la desene animate - cum poti sa refuzi asa ceva). si pentru ca mirosea frumos (in general locuitorii de camin, orice ar face, nu pot scapa de mirosul de cartofi prajiti din haine - stiu cel mai bine pentru ca desi eu nu gateam nu era zi de la dumnezeu sa nu fie cineva pe hol cu cartofu' sprintar - pe langa asta si un parfum original are un sfarsit rapid si fara suferinta), cand ne-am despartit i-am urat sa nu-l vad la stiri. parea un copil care chiar nu stie mai mult.




Etichete: ,

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire