un rest de fericire

m-am oprit dupa mult timp la lista mea de winamp favorites. mi-a revenit pofta de citit si am o senzatie generala de bine. o senzatie neintemeiata si stupida.

vreau acasica si mai vreau doua ore linistite, de drum sa ma gandesc. i feel the smell of feelings in the air and also the smell of big trouble.

ma intreb doar eu simt atingerile intamplatoare care iti curenteaza simturile? n-ar fi minunat daca simplul fapt ca te gandesti la cineva l-ar face si pe acel cineva sa se gandeasca la tine. asta ar fi un shy love potion. n-ar fi frumos ca oamenii pe care ii porti in gand si suflet cu anii sa simta asta cumva. sa tresara cand te zaresc, sa se uite la ceas la fix sau sa simta cand esti in aceeasi camera. fara cuvinte si fara tradarea privirilor pe furis.

de prea multa vreme port cu mine in gand o imagine. mi-am spus ca timpul trece si vindeca tot, timpul a trecut si a vindecat. mi-am spus ca eram un copil crud care n-a stiut cum stau lucrurile. mi-am spus multe si probabil toate justificate. ramane in schimb imaginea si convingerea clara ca am pierdut, ca datorita nesigurantei, timiditatii si mandriei am dat cu piciorul unei vieti complet diferite. si tot ce se contureaza cu greu an de an nu e decat o copie fada a ceea ce ar fi putut sa fie. si tot ceea ce simt e comparat cu atunci. toata tristetea asta care vine din mine in afara cum poate fi vindecata? asta inseamna sa imbatranesti? sa ai remuscari, pareri de rau si compromisuri de justificat?

stiu ca sunt omul care joaca totul pe o carte si ca rezerva mea e doar un paravan. si stiu ca sansele pentru astfel de oameni sunt putine. vreau ca asta sa nu mai conteze, pentru ca nu pot fi o nebuna cumpatata. erase and rewind, please.