nu mai e de ajuns

tocmai m-am trezit cu o certitudine. nu stiu daca in cele 10 ore dormite am crescut cat altii in ani. am deschis ochii cu un gand: nu mai e de ajuns. nu mai sunt o studenta care trebuie sa se multumeasca cu ceea ce are. nu mai e mama in jur sa-mi spuna ca eu trebuie sa inteleg ca doar sunt fata mare. sa inteleg nu mai e de ajuns. ca de inteles inteleg si imi dau seama cum functioneaza lucrurile, daor ca acum vreau si eu putin mai mult.

ma simt ca un copacel caruia ii cresc radacinile. iat tu, draga coleg esti o bucata colorata de carton cu banii stralucind in ochi.