get happy

ta-ta-ta-ta ... aseara in ars a fost iarasi petrecere. pe la 4 mr. hearst ne-a anuntat ca sarbatorim la restaurantul primavera din ploiesti, in haine de scandal arsul si pe el. n-aveam chef si recunosc la 5 ma visam deja spargand usa spre casa (arsul are jumatate din varsta mea, nu trebuie sa mearga la culcare devreme?). dar n-a fost sa fie asa ca .... am plecat cu moruzescu si tui-tui; pana la ploiesti am dormit ca urs' pe bancheta din spate (n-am mai dormit in masina cuiva de pe vremea cand inca mai conducea tata) si am ajuns in ploiesti la timp (mare greseala, noi nu respectam deadline-urile din principiu, cum adica sa fim punctuali?). asa ca ne-am decis sa run about town si sa facem un tur al orasului 10 years of ars adv. 101. am vazut toate sediile din oras, fiecare cu povestea lui si oameni care au lucrat odata la agentura si acum sunt sefi pe aici pe acolo (in firma e o vorba cum ca daca rezisti pe aici un-an doi, you are on your way to greener pastures).
ne-am intors la the big party. petrecerile astea devin un obicei - bun. oamenii sunt relaxati, glumesc, beau peste masura si asculta cea mai oribila muzica posibila (de la big in japan alphaville la los de rios macarena). si cu toate astea sunt amuzante.

la prima petrecere eram oarecum socata de ceea ce se petrecea si - sa nu uit la petrecerile astea se fac poze non-stop; pozele apar pe server in comune si doamne ce mistouri se fac pe seama lor - am cateva poze in care fata mea spune clar: "Please kill me or take me out of here!". but now i know better. seara trecuta am tabarat pe dj si l-am luat la intrebari cu butoanele, cu volumul, cu numarul de telefon .... am ajuns acasa pe la 4 dupa ce am ascultat pe drum spre bucuresti povestea lui apolodor, pinguinul din labrador. mesteru' are cea mai funky colectie de cd-uri. vai, vai/ se tine dupa mine scai ...
m-am tot intrebat de ce imi place sa muncesc aici. toata lumea are varsta mea (pe un picior) si nu sunt in nici un caz oameni de genul the glamourous world of advertising. dar pe de alta parte vin la munca relaxata (spre deosebire de zet unde veneam cu o dispozitie de carator de sare pentru spital de cardiologie sau de panconcept unde ma duceam dandu-mi pumni in cap - de aia m-am bagat in afaceri, if he can barely live with what the firm brings i can to, barely live that is). nu sunt brainstorminguri dar ideile vin din discutii la tigara, nu sunt bisericute (dar toata lumea stie si ce ai mancat la pranz), nu sunt presiuni si stress inutil and people help each other. so, yeah maybe this is why i like this place. don't get me wrong but for now life is good. don't even get me started on the list of things i hate here. in alta zi.
m-am chinuit sa gasesc bowling for soup - get happy (because somewhere aroud there they say go get your smile and get happy), but no dice so ... ha ha ha we have almost:

Bowling For Soup - Almost