Etichete: print
vineri, august 31, 2007
argumentul imbatabil al copy-ului: sa fim seriosi, cine nu are o super-poveste despre bucuresti?
Etichete: advertising in Ro, print
Copy: Every percent counts.
pe mine, omul care ar renunta la un procent acolo doar sa scape, printurile astea sunt convingatoare.
Etichete: print
joi, august 30, 2007
nesfarsirea . cum e oare sa vezi tot ce te inconjoara si sa-i dai cuvinte. probabil domnul nu va aprecia comparatia, da mie imi pare a fi un bunic sugubat. e gandul si vorba imaginii batranului cu barba deasa, alba.
wise words: nu ma bat cu prostii ce te trag in jos si in final te bat la capitolul experienta.
wise words: nu ma bat cu prostii ce te trag in jos si in final te bat la capitolul experienta.
tot citesc povesti despre conversatii (din taxi, din autobuz, din metrou, de la coada la cafea, de la bere). bloggeri cu mai mult simt al umorului si memoriei iti povestesc in detaliu ntamplari hazli, incredibile, ciudate. ma intreb cum tin ei minte un dialog de o pagina (ni se explica pe larg ca dialogul a fost surprins intr-un moment de orice alta maxima preocupare decat ascultarea conversatiilor strainilor) cuvintel cu cuvintel. nu cumva mai sunt si niste floricele pe campii adaugate evident pentru sare si piper?
oricum, in pauza de masa, le citesc cu aceeasi placere doar ca le adaug semnul de marca inregistrata si ma gandesc ca e minunat sa vezi lumea prin ochii mintii altor oameni. povestile astea sunt coltul de sinceritate al unui blogger.
told you, keeping it empty!
Etichete: teleleu
Etichete: print
Etichete: print
Agency: Dansaert & Zonen
Creative Director: Marcel Ceuppens
Art Directors/ Copywriters: Joris Luyten, Sophie De Plecker
Photographer: Steven D'Haens
Etichete: print
marți, august 28, 2007
ma gandesc la faptul ca unii oameni pleaca in calatorii ca sa fuga de ceea ce a ajuns viata lor. confruntarea cu realitatea nu e dureroasa ci obositoare pana la absurd. iar un om obosit nu foloseste nimanui, nu?
asa, apesi calm pe butonul rosu al telefonului - in fiecare parte lacrimile retinute de dragul celuilalt curg in continuare. in liniste. merit tratamentul de star, nu-i asa? sunt un strain care nu trebuie sa stie chiar tot ce se petrece in casa.
nu pot sa nu ma gandesc ca ii dezamagesc, ca desi nu imi cer nimic nici macar acel nimic nu pot sa-l fac cum trebuie. oricate perspective si puncte de vedere ar exista, oricat de departe m-as ascunde privirile dezamagite imi ard in ceafa: de ce nu faci nimic?
Etichete: none of your business
Agency: Puerto Publicidad
Creative Director/ Copywriter: Fernando Goñi
Art Director/ Photographer: Roberto Carlos Medina
Etichete: print
luni, august 27, 2007
in zboara niste versuri prin cap - i don't want to talk about it/the way you broke my heart - fara motiv. ascult bebe si tenacious d la infinit - strange combination, huh? m-am uitat la the manciurian candidate, varianta veche fiindca vroiam sa vad care sunt diferentele - am vazut de curand varianta recenta. adun hartoage pentru dosare si ma gandesc la un cadou de nunta.
mi se cojeste pielea expusa atat de incapatanat soarelui timp de o saptamana. poate vrea vacanta sa-mi fuga din piele. oare daca scap de vesmintele vechi voi deveni altceva? nu altcineva ca asta fac in fiecare zi.
azi am intrat in cladirea in care lucrez in huiduielile unor oameni care protestau din diverse motive. un grup de 50 de oameni inconjurati de jandarmi ca un rond de flori. nu stiu ce probleme aveau - chiar nu mi-a pasat. m-a amuzat ca lumea locului (micul univers pe care nu-l observi daca nu esti de-al casei) ii privea cu mila (paznicii se uitau la ei cam cum ma uit eu la un caine care moare de foame pe strada - n-am cum sa te ajut, dar macar imi pare rau, vanzatorii de la magazinul de peste drum zambeau si ei incantati de o iesire din rutina unei zile de luni). poate ca mi s-a parut mie de somn dar toata lumea zambea intelegator (uita-te si la prostii astia) si se straduia sa ascunda zambetul in spatele unei mine serioase.
Siempre me quedará la voz suave del mar, volver a respirar la
lluvia que caerá sobre este cuerpo y mojará la flor que crece en mi,
y volver a reír y cada día un instante volver a pensar en ti
mixed with
Long time ago me and my brother Kyle here, we was hitchhikin' down a long and lonesome road.
All of a sudden, there shined a shiny demon... in the middle... of the road.
And he said:
[sung] "Play the best song in the world, or I'll eat your soul."
(soul) [spoken] Well me and Kyle, we looked at each other, and we each said... "Okay."
[sung] And we played the first thing that came to our heads,
Just so happened to be, The Best Song in the World,
it was The Best Song in the World.
Etichete: teleleu