happily waging my tail

timp de doua saptamani am fost ca un caine fara stapan, prinsa de lume cu o insula de un prieten.

restul erau plecati departe care pe unde. unii in portugalia, unde ar fi trebuit sa fiu si eu daca nu eram ocupata sa mi se predea o lectie de viata.

s-au intors plini de viata, pronunta natural nume de locuri pentru mine stranii si isi completeaza unii altora povestile cu gesturi ample - vorbesc despre locuri pe care inca le au proaspete in minte, locuri pe care nu le pot descrie decat organic. eu ma uit la albumul imens si raman pierduta in albastrul cerului. ce culoare - poate pe lista de things to do in life ar trebui sa spun ca vreau sa vad fiecare cer din lume.

nu stiu de cand n-am mai fost atat de incantata ca viata revine la normal.

there is

taking it easy - cand ai mult de munca si esti coplesit nu doar de ceea ce ai de facut ci si de ceea ce stii ca vei avea de facut. pornesti fiecare zi incordat ca un halterofil care isi ridica greutatea in plumb. chiar si in somn visezi ca faci acelasi lucru, ridici greutati de plumb. te urnesti zilnic cu greutatea unui motor ambalat excesiv, pana se milostiveste cineva si iti spune: take it easy, nu se darama nimic fara prezenta ta de neinlocuit.
si there is - taking it easy like pacing yourself. you do it when you have a long way to go, when you run the long distance so why not do it with your work? ahhhh, deadlines!



courtesy of ladystarlight.

as vrea sa ma astepte si pe mine cineva

in librarie cartea imi cade iar in mana. ma si vad incaruntita, imbracata ciudat, lasand in urma un puternic miros de parfum combinat cu miros de pisica. nu, nu, nu cartea asta nu e de mine. am mai decis asta acum cateva luni. dar titlul, titlul si fata de pe coperta - ma multumesc sa o privesc cu drag. trec mai departe, zadie smith - la reducere - are de spus cam 400 de pagini despre frumusete. parca totusi n-as vrea sa citesc o carte care incepe cu transcrierea unui e-mail. cella serchi si panza de paianjen. ma invart nauca prin librarie -vonnegut, murakami, kundera - azi nu-mi spun nimic. ma intreb unde s-au ascuns toate cartile alea despre care am zis de fiecare data ca data viitoare. a venit data viitoare. ele unde sunt?

plec cu doar doua carti in punguta si cu ochii in pamant. nici macar ca cititor nu sunt in stare sa fiu cool.

anna gavalda povesteste ca si cum ar fi iesit la o cafea cu fetele. niste fete mult mai norocoase, cu o viata calma si monotona. viseaza pentru o jumatate de ora la acele momente care ar putea sa le schimbe si lor viata apoi pleaca, cu inima impacata, sa faca piata.

temuta afirmamatie apartine insa unui barbat. poftim surpriza! mereu in umbra unui frate perfect si mereu lasat laoparte evident cu explicatii beton armat.

imi las ultima poveste de citit pentru drumul inapoi spre bucuresti. cobor din autobuz sub soarele fierbinte. ma uit in jur, nici urma de masina. dau un telefon, fratele meu se comporta ca si cum ar fi o surpriza ca vin. gandul mi se strecoara repede pe buze: as vrea sa ma astepte si pe mine cineva. imi scot ochelarii de soare si pornesc agale pe bulevard. stories.

how alike we are

if you are right i hate you

another place

este o sculptura a lui antony gormley pe care sper sa o vad intr-o zi.

a simple plan

mi se pare ciudat cum chiar noi ne vindem iluzia ca unele locuri spre care migram - in w/e sau in concediu - vin atasate cu pace si liniste sufleteasca. ca bonul fiscal al concediului e atat de lung tocmai pentru ca ar trebui sa te lase mai relaxat, mai calm.

in fapt locurile de fiecare zi ar trebui sa fie vacanta (stiu cum suna). pentru ele se merita sa faci economii si sa-ti consumi energia pentru simplul motiv ca nu le poti evita mai mult de 21 de zile pe an. so, invest in the ordinary.

protocol

un cuvant atat de scurt pentru o armata de hartoage, mail-uri si zambete inghetate.

hamlet - the short version

pe scurt povestea e destul de clara: "Hamlet thinks it's annoying when your uncle marries your mother right after your dad dies" si brusc devine "a fan of daggers". tot el mai pune la cale un eveniment gen "A Play That's Totally Fictional and In No Way About My Family". in schimb ofelia are o alta ocupatie "Ophelia loves flowers. Flowers flowers flowers flowers flowers. Oh, look, a river".

restul e aici .

eu iau si nu mai pun nimic in loc*

joi seara la concert la taxi am zis ca o sa plecam in w/e. joi seara, de asemenea, ne-am alergat desculti prin parcul tineretului si am baut whisky cu cola in club a. prin urmare plecatul din bucuresti a sunat ca una din promisiunile de luni: de luni incep cura, nu-mi mai rod unghiile si ma las de fumat. avand aceste motive in tolba vineri, la 6.33, am zambit cand coboram treptele in graba. ma lasasem asteptata. cine lucreaza vineri pana la sfarsitul programului?

*iris - apa vie

IRIS - Casino

sportul zilei

ne vedem pe strada din intamplare. ma priveste si isi plimba mainile prin parul meu.
la masa, asezat comod pe un scaun larg, ma cantareste. ma joc cu paiele din cocktail si zambesc rezervat. pentru ce ma cantaresti?

the source of my addiction

aceeasi mancare, aceleasi discutii, aceleasi proiecte, aceleasi comentarii, aceleasi piedici. la fel. comod.
de ani de zile aceleasi gusturi. aceeasi muzica. acelasi fel de haine. aceeasi oameni care ma suna doar cand au nevoie de bani.

mai simplu, mai usor

in seara asta am stat 10 minute pe o banca. autobuzele treceau grabite prin spatele nostru. te-am luat in brate si m-ai luat in brate. am baut o cola si-am zambit. e bine sa ai aproape brate deschise si vorbe calde.

every day a little new

ma urnesc cu scrasnete. relatiile pe care le-am construit se intorc impotriva mea si desi abandonate, isi cer dreptul la viata jignindu-ma (ca si cum asa, brusc, mi-ar deveni mai dragi). nu vreau, n-am nevoie, n-am cerut, nu-mi trebuie.

the secret is

there is no secret. nu-mi vine sa cred ca dau dreptate unui desen animat - kung fu panda. la marele secret se adauga o portie consistenta de nesimtire - si voila, dinner is served *you got fucked*

my dick 'nuff said

at any point in the day you have to be able to lie your ass off.