ma gandesc: e usor sa scrii si sa dai vina pe altii. sa faci misto sau sa acuzi. sa arati unui public imaginar, dusmani comuni: ei sunt cei vinovati de tot ceea ce e rau si uite, eu vad, va atrag atentia. e intotdeauna minunat sa ai rolul exploratorului care gaseste sursa raului sau zareste pamantul. oare, macar o data in viata, avem fiecare din noi rolul asta? hai sa nu raspundem la aceasta intrebare, consumul de bauturi alcoolice e si asa destul de mare.
cand eram mai mica aveam prostul obicei de a acorda tuturor oamenilor noi, prezumtia de nevinovatie. eram curioasa, vroiam sa stiu cum traiesc altii - cum isi petrec diminetile, sunt morocanosi, casa lor e impersonala, isi barfesc prietenii? needles and pins, detalii pe care vroiam sa le adun, sa le filtez si sa-mi fac un cuib perfect, o viata perfecta, obiceiuri perfecte.
nu stiu ce mi-a venit cu prostiile astea. mi-am adus aminte ca am iesit la un moment dat cu un tip. il cunoscusem evident intr-un club and for some reason - the little cheat that i am - am jucat teatru, cum ca l-as fi preferat prietenului sau. el era umbra, the sidekick si eu stiam sa-mi evaluez, la fel de bine ca acum, sansele. anywayz, am iesit seara. el era mohorat si cam artagos, eu fara motiv probabil, zambitoare. am vorbit despre slujba lui, despre facultatea mea, despre prietenul lui. la un moment dat a spus ca era obosit, ca n-a avut chef de nimeni tot sfarsitul de saptamana si ca eu eram prima persoana cu care a vorbit in doua zile. atunci mi s-a parut imposibil - a se intelege cu nevoie de tratament - sa vrei sa nu vorbesti cu nimeni, sa n-ai chef de o barfa (nici macar de zambetele inghetate pe care le arunci in dreapta si stanga cand nu mai ai nimic de spus si toata lumea stie asta?)
sambata dimineata am fost la magazin si m-am luptat cu cartea lui henri miller. dupa ce a venit tibi - tarziu - si-am discutat despre noul lui posibil crush (atatea cuvinte pentru un ritm cardiac accelarat - inutil), am fost sa-mi iau una alta de mancare si m-am dus spre patul meu cald. pe care nu-l voi parasi pana maine dimineata cand va trebui sa duc gunoiul si sa merg la munca. am citit cum incarunteste o blonda, am vazut aproape o serie din anatomia lui grey, m-am lovit de ralph fiennes in the good theif si am ascultat muzica. perfect one day and a half.
everybody gets hurt, screwed, cheated. but there is a difference between those who get over it and put up new things to fallow, to desire and those who just don't know. the second ones are in pain by their hands and the hands of others. i feel my hands thghtly cramped around my own neck.
daca aud iar ca am nevoie de cineva sa-mi dea pe tava incredere in mine, de un tatic sau un bun sfetnic ... am sa ma supar. my life, my battles, my lost friends. all mine. my decisions.
Etichete: none of your business
