take my bag and go

dimineata, in drum spre birou, trec pe langa un liceu. pana acum era pustiu. o straduta linistita, in centrul orasului, din care ieseai brusc in sunetul de claxoane si motoare ambalate. cateva minute de ritmuri de blues care sa te tina cat pentru toata ziua.

mai nou drumul meu e plin de lume. in curtea scolii o galagie incredibila si pe drum, pe dupa masini pustii cool care fumeaza pe ascuns. ma privesc provocator, ca si cum nu se pot decide daca sunt o profa noua sau am de gand sa-i iau la intrebari. de cele mai multe ori imi vine sa le cer o tigara si sa le propun un schimb. take my bag and go. m-am saturat sa ma simt ca si cum as fi iar in liceu. daca asa stau lucrurile macar sa ma intorc in timp si sa raman acolo.

neinceputa

o cutie de margarina. neinceputa. o felie de gem. neinceputa. o sticla de cola. neinceputa.

doi neuroni am si se uita unul la altul ridicand nelamuriti din umeri. ce rost mai are sa ne mai gandim cand oricum, tu faci fix ce vor altii. jucarie de imprumut ce esti tu!

dub is complicated

sunt o pastila. ma dizolv aruncand bule de aer amare.

sunt un pahar de plastic gol. port urme de ruj, am marginile imbracate cu praf de cafea si nu mai pot fi refolosita.


sunt un miriapod politicos. imi tarasc piciorusele si merg inainte. nu stiu unde ma duc dar intentionez sa ma sterg pe fiecare piciorus cand ajung.

sunt o jaluzea trasa. privesc absenta cand la oamenii de jos cand la soarele de afara. as vrea sa mai pot schimba peisajul.


sunt un colt plin de mucuri de tigara. vantul aduce altele noi tot aici. chiar si tu impingi cu grija un chistoc. il aduci langa celelalte sa nu se plictiseasca. probabil vorbesc intre ele si se intreaba ce le mai astepta la urmatoarea reincarnare.

sunt o sala pustie. port mirosuri de respiratii grele si parfumuri sterse. imi place intunericul. de ce aprindeti mereu lumina?

i am insignificant.

with this song

all i need is a beer.

aiurea

vecina de la 7 are o umbrela neagra. umbrela ei neagra are 25 de ani. nu-mi pot imagina cum e sa ai grija de un obiect - nu de un om - timp de 25 de ani.

zilele astea ploioase o urma imi tine companie.

and i feel alright/ the way you look at me/ your silence sets me free

bodies wrapped around the soul

privirea mi se izbeste, ca in fiecare dimineata, de lumina si obiecte familiare. e liniste. e liniste in camera, e liniste in bloc, e liniste pe strada. geamul deschis nu-mi aduce nici un zgomot pe pervaz. nu stiu cum ar putea incepe mai bine o zi.

if it is not for you

Agency: la comunidad, Buenos Aires

friends

fineturi

spatele meu intepenit nu e una dintre ele (cfr gets no love from me). inghetata de caramel cu unt sarat in schimb este (o gasiti in brasov). o alta finete e micul joc in care am intrat in weekend-ul asta: 25 la 25.

Alexandru Andries - Fara griji

spre exemplu

daca as fi din guma cred ca as fi mult mai eficienta.

why?

i thought the time when listening tongue tied to stories about advertising had long passed. i thought i had seen enough to not really care if advertising is an art or not, why listening to your gut is a good thing, why it's more important to be interesting that right or why you should think big.

i have heard the stories over and over again, i have heard the opinions of all the people i have worked with or been in contact with. i have read biographies and articles. i can sometimes say i have my own opinions which i can support with a fair amount of arguments.

i thought i had settled with the fact that after a while it is just a job. a desk job just like any other.

yet i can't remember how long has it been since i've been genuinely interested in something about advertising. something more than a look around to see what is new. more than keeping up or bitching about lost hours, revisions and other people's work. there is now a place that reminds me every day why.