daca ai putea evada, unde te-ai opri? daca ai putea sa iesi din realitate - fix ca in reclamele in care tipa cu trup de sarpe iese proaspata de sub dus - usa ta unde s-ar deschide?
intrebarea asta s-a ivit dupa o discutie cu ceilalti creativi din agentie. cred ca nesiguranta locului de munca, in cazul nostru, e o stare asumata. nu neaparat pentru ca suntem vezi doamne, imprevizibili si de nestapanit, nici pentru ca restul lumii decide daca tu mai ai sau nu resurse ci pentru ca asta e imaginea noastra. un creativ care nu se comporta ciudatel, un creativ care nu are o obsesie declarata pentru cine stie ce curent artistic sau literar obscur are deja niste bile negre. adica e ca restul lumii, de unde-mi dau eu seama ca e creativ? in timp ce discutam, fiecare preocupat de cine stie ce maruntis de lucru mi-a venit asa un chef sa fug. il citez pe tata - care spune asta de fiecare data cand e suparat - o sa fug unde vad cu ochii! si vad cu ochii un colt de camera, cu un fotoliu comod, un tavan cu nori, un perete cu un curcubeu si un geam spre mare. acolo stau si ma astept. ma astept sa apar cand imi vine chef sa fug unde vad cu ochii. cred ca am si cateva carti asezate pe o masuta joasa, in forma de cub sub o lampa mare galbena cu abajur rotund.
probabil sentimentul pe care trebuie sa-l inveti atunci cand incepi sa lucrezi e ca esti dispensabil. indiferent de situatie, de cat de eficient sau priceput esti, poti fi inlocuit. de la lectia asta, mergi mai departe la diferenta seaca: muncesc pentru bani, nu muncesc pentru cineva. tot acum vei afla ca nimeni nu-ti va ridica o statuie in fata sediului firmei pentru orele de peste program sau pentru weekenduri - astea intra la optionale si efortul il depui pentru ca vrei tu. mai tarziu inveti ca sansa de a schimba locul de munca nu apare degeaba si se razbuna daca e refuzata. undeva printre toate astea iti stergi din vocabular cuvantul loialitate si il inlocuiesti cu un contract de confidentialitate. te transformi treptat intr-un mercenar, care nu are nimic altceva de oferit decat o imagine. si pentru ca lucrezi in publicitate vei oferi, evident, imaginea cea mai apreciata, nu?
stateam azi la cosmetica multumita ca o pisica. cineva avea grija de fata mea, imi masa fruntea, tamplele si ochii. nu ma gandeam la nimic, pana cand am trecut la partea usturatoare a ecuatiei de ingrijire a fetei - am zis de ingrijire pentru ca as a must tot ce pisca, arde, inteapa, face bine la ceva. doamne fereste sa-ti faca bine ceva placut. daca ar fi sa evadez, m-as ascunde printre randurile unei carti, acolo unde personajele sunt in vacanta, acolo unde iubesc cu nesat sau unde descopera fiecare colt al lumii.
mai pe seara ma uitam la transformers. intr-una din secvente unul dintre roboti alearga pe autostrazile americane lasand niste gauri imense in asfalt. in momentul in care mi-am dat seama ca incepusem sa ma gandesc ca va dura o eternitate pana se vor repara, am zis sa incerc sa citesc ceva. unele filme chiar nu sunt for me. daca ar fi sa evadez as fugi in reclama de la chanel no. 5, sub ploaia din garden state, in coltul de italia din io ballo da sola, in discursul lui Stevo despre posers. so, do you see any land around here? no, just water.
Etichete: teleleu
