i know

Copy: Play your phone.

Agency: Y&R

Creative Director: Sylvia Soler

Art Directors: Lourdes Berros, Hector Bermudez

Copywriters: Vanessa Fernandez, Madeleine Diaz, Adolfo Valdes

it's cheesy, i still like it.

ca tot e luna cu pricina

Copy: When you educate a girl, you educate a family.

Agency: Triton Communications

Creative Director: Shayam Samant

Art Director: Sagar Chhabria

Copywriter: Mayank Yadav

matryoshka si cubul - acum in fiecare portofoliu.

sexy robot

Copy: Come see where the future is born.

Agency: Saatchi & Saatchi

Creative Directors: Guido Cornara, Agostino Toscana

Art Director: Timur Kulenovic

Copywriter: Pierpaolo Bianchi

the year i was born.

my mind

my mind plays tricks on me. my mind sees good things in everything but my mind is wrong. my judgement is poor and my feelings are traitorous. higness how can you play me?

auzi?

eu nu visez prin sms! zice miha furioasa trantind telefonul pe masa.

ma uit adanc la verdeata din ciorba mea a la grec (mu-mi place, nu-mi place, nu-mi place si mereu uit sa spun sa nu-mi puna!) si zic mai mult pentru mine nu visezi, nu visezi dar macar sa intelegi.

e greu. serios, e greu. da mereu cu virgula si mai ales cu dureri de cap. iar eu nu mai vreau. vreau seri linistite nu doar la suprafata, vreau conversatii nu teatru si scenete. si daca se poate mai vreau ca lumea sa nu mai fie atat de mica.

azi n-am vorbe intelepte, nici sfaturi de oferit. azi am:

convingeri

nimic de valoare nu se schimba. daca ceva a fost adevarat o data, va fi intotdeauna adevarat. adevarurile sunt putine si simple. un om nu are nevoie de alte cunostinte, in afara de aceste adevaruri, pentru a face fata cu intelepciune si justete, oricarei probleme.

citesc o carte faina si din ea doar asta am retinut. am citit pasajul de cateva ori. de fiecare data cand aduc in joc circumstante, interpretari, situatii, probabilitati si posibilitati nu fac decat sa-mi complic drumul spre acelasi raspuns, care ma privea adanc in ochi de la bun inceput. i should let things fall into place.

the fact that i told you my story does not invite you to be a part of it.

visions of the apocalypse

Copy: Smoking kills 14,000 people every day.
Agency: Saatchi&Saatchi

Creative Director: Nick Hine

Art Director: Arturo Vittorioso

Copywriter: Jorg Riommi

noul nostru coleg

nu mai este noul nostru coleg. a plecat dupa 1 zi si jumatate. a fugit mai exact. intuitia lui aproape feminina (citat ama) i-a spus ca nu se potriveste cu noi. acum gasca vesela are mustrari de constiinta si incanteaza prin birou i am not a bad person.

mad as hell

pana si furia sincera poate fi exploatata, nu?

wunenburger si vata de zahar

sunt suparata. sunt nervoasa si suparata. se vede? incerc leacurile vechi, licori brune, vorbe cu prieteni. dar sunt suparata si nimic nu-mi vine bine. nici berea, nici slata, nici gandurile. m-am suparat degeaba. in final de ce sa fie treaba mea ca el isi pleaca privirea in fata unei fufe proaste, ca ea se uita la trei personaje inadaptate si asteapta o salvare. in final, ce mai pot face eu?

ascult ramasitele unei sarbatori in drum spre casa. undeva intr-un adapost de statie de autobuz, doua gemene blonde, asezate pe bancuta stramta galbena, costumate ca niste britney de ocazie cu pantofiori cu varf ascutit, aurii si fustite plisate, mananca din doua sandwichuri. privesc in gol si par tare suparate. ma intreb daca ce le supara pe ele e mai trist decat ceea ce ma supara pe mine. probabil ca da. cum spunea anca, intotdeauna e cineva mai prost pregatit decat tine (pentru viata, pentru examene).

sunt suparata ca ma supar de lucruri marunte, ca am ochi pentru ele. sunt suparata ca stiu ca lucrurile astea ne schimba. ma schimba. sunt suparata ca stiu toate astea si totusi ma enervez degeaba.

la dracu cu toate!

tu, eu si o aspirina

in general mi se cere voie: pot sa te sarut?, imi dai voie sa te invit undeva? ca si cum atunci cand eu vreau ceva ma comport de-a dreptul delicat si nu spun: in seara asta stai cu mine, vin acum la tine, hai cu mine. e drept ma manifest in felul asta destul de rar.
in rest inseninez. ieri am inseninat la sala. nu sala de lectura cum au banuit neste preteni ci sala de sport. aia minunata de langa mall vitan unde ti se vede si stringu' de la chiloti prin geamuri. ca invitat cuminte ce sunt am venit echipata si pornita sa beau o apa plata. sorina in schimb era mai pornita decat treadmillul sa se agite, sa alerge sa traga, sa impinga. banuiesc ca va aduceti aminte de unul din numeroasele filme americane cu idiotii care sar tipand de pe banda de alergat pentru ca era setata la o viteza prea mare. credeam ca se poate petrece doar in filme. nope, mi s-a intamplat chiar mie. neste baieti mai aveau putin si cadeau de pe bicicletele alea stupide. de ras evident, nu de oboseala. a fost o experienta frustranta. macar am fost amuzanta, nu-i asa sorina?
sorina si costin pleaca in septembrie. familia dinca pleaca in septembrie. cu fiecare luna devine din ce in ce mai real. poftim, am si scris: costin si sorina pleaca in state. impreuna.
partea placuta a zilei a fost ciocolata calda si briosa cu ciocolata de dupa - sunt putin balbaita, nu? recunosc ca, in drum spre masa, am calculat cam cate calorii cantaresc (cei 4 p, cei 4 c) cele doua masa. apoi mi-am adus aminte ca nu mancasem nimic pana la ora aia, asa ca toate mustrarile de constiinta mi s-au topit in ciocolata din briosa. si ca sa parasc si sorina si-a luat un cheesecake, asa ca de ce om mai fi fost la sala nu pot raspunde.
pe la 8 ma taram spre 313 miorlaindu-mi suferinta la telefon catre piticu atomic. cum a inchis telefonul cum a sunat iar. hai in coyote, sunt pe drum, vin sa te iau! ma iei din autobuz, ca acasa nu-s. pai zi asa, cobor deci si astept sa fiu teleportata. coyote mi s-a parut un club de contribuabili nostalgici. o sa-l recomand :D.
m-am simtit ok, confortabil, in compania unui om a carui prezenta imi devine familiara. cu piciorul sprijinit de masa si o bere in fata, am barfit fetele cu zambetul pe buze (o scena, o multime, brate ridicate), ameteala vestimentara dintre sezoane, rochiile de miresa, casatoriile si colegialitatea in pat, italienii slinosi iesiti la agatat, fetele iesite la agatat de italieni slinosi. si iar si iar, drumul spre casa ametita de oboseala si bautura. o alta fata a lui comfortably numb i guess.
pe la 5 ce faci? ma intreba un mesaj care imi planifica ziua deja inceputa de cateva ore.

of

of, of si un cartof!

suggestions?

i am in between, this:

and this:


don't know if i should go out and get terribly drunk or just go home and watch reign over me surrounded by chips.
morning edit: pentru ca sunt indecisive s-a decis pentru mine. o inghetata cu caramel in drum spe ploiesti, soseaua de centura in drum spre carrefour pentru niste cumparaturi de sfarsit de saptamana si o petrecere aniversara. ars style - there is one se pare. drumul spre bucuresti again ametita de la bautura si oboseala zilei insotit de muzica data la maxim. incepe sa devina un obicei. multe lucruri de la jobul asta incep sa devina un obicei.

cheshire cat grin

pentru tine. iata deci ce ii spune pisica nebuna lui alice:

"Would you tell me, please, which way I ought to go from here?"
"That depends a good deal on where you want to get to," said the Cat.
"I don't much care where –" said Alice.
"Then it doesn't matter which way you go," said the Cat.
"– so long as I get somewhere," Alice added as an explanation.
"Oh, you're sure to do that," said the Cat, "if you only walk long enough."


daca as putea sa-ti iau supararile ti le-as lua. n-am in schimb decat vorbe. sper sa te ajute.

pushing those buttons

Agency: DDB

Executive Creative Director: Gareth Lessing

Art Director: Flash Mailer

Designer: AMI Collective

Retoucher: Adrian Smallpeice

Copywriter: Phil Mailer

gently. ma gandeam la tenacious d.

obiceiuri

Agency: Mercury360
Creative Director: Liviu Turcanu
Art Director: Ionut Rusu
Copywriter: Adi Pasarica, Elena Negrescu

le vazusem de ceva vreme si mi s-au parut intelepte.

two, i was just counting on

nu stiu cum, muzica aia de umplutura (aia pe care ma duceam sa-mi iau bere, sa dau un telefon) a devenit muzica.

sa ne jucam frumos

de aici.

oh, hi!

the voices talk about this evening. evil, evil, evil si niste tus negru.

ai cinci masline! mesteca incet!

mariusica la deal, mariusica la vale! pai vorbesc eu cu el si ne bage prin spate. la teatru. ok, o sa fie ca in facultate cand cristina facea ochii de caprioara ranita + caine lovit pe strada, la dragutele doamne plasatoare, ca sa intram la cine mai stie ce piesa, sa ne asezam pe trepte si sa visam.

ajunse in fata intrarii din spate (sic!) la tnb, constat ca mariusica nu era ruda unui prieten care e casatorit cu o tipa care il cunoste pe unul din angajatii teatrului. mariusica era in fapt marius rizea. buna mariusica! zic si eu AA style. se converseaza cu mihaela in timp ce ne conduce prin culise, in sala. casc ochii caci, gandesc eu, n-o sa am sansa de doua ori sa pasesc pe acolo.

piesa se numeste sambata, duminica, luni. nu ma pot da cu parerea in aer, mergeti de vedeti si ziceti cum va place.

ce vroiam eu musai sa zic e ca dupa piesa ne-am intors la o tigara in culise, intr-un colt. in 5 minute maxim toata distributia a defilat prin fata mea. cu machiajul intact, probabil isi schimbasera doar hainele de scena, plecau unul cate unul. fara nici un stai sa vin si eu, fara grupulete susotind. unul cate unul, bine camuflati sub sepci si palarii. in the end it is just a job, which you leave behind the minute you walk out the door. daca nu, imi e din ce in ce mai clar, tu ai o problema.

si mihaela care face pe niznaiul!

the greatest comeback since lazarus

de la targu mures (departe, nu?), de la vero pe care inca n-o cunosc (nume nou on the universal board, nu?) a venit pana la mine, via miha, un buburuzoi (e imens si dulce in acelasi timp, se poate da?). domnul buburuzoi a iesit din geanta cand stateam cuminte pe scaun la optinova si asteptam sa-mi vina ochelarii noi, proaspat potriviti cu lentilele la fel de noi. evident o buburuza nu poate exista singura, asa ca in momentul in care buburuzoiul a aparut o doamna draguta de la optinova a inceput sa se caute prin buzunare si mi-a facut cunostinta cu un pui de buburuza adus de prin tari straine. am ras, le-am facut poze ca s-au vazut (m-am gandit la apolodoar si camila care-i spune "pe multi sahara i-a ucis, te duce tanti la tunis") si-am plecat cu ochelarii noi pe nas. important in toata povestea asta e ca i can see. poate nu intelegeti ce spun eu aici. vad. e un miracol. ma uitam in jur pe la unirii, ce culori minunate, ce viata, cate detalii - ce mi-au pus in ochelarii astia noi? magie, praf de vazut? aaa, dioptrii si m-am linistit.

m-am dus in lucky 13 la o ciocolata calda (care nu e buna, sa nu va duceti :D) sa ma dau mare si patratoasa (ca ochelarii). m-am uitat incantata la lumea pe care o vedeam foarte, foarte bine. cred, in intelepciunea mea, ca trebuia totusi sa-i schimb mai devreme. sa vedem cum vad maine dimineata, ca acum ma astept la orice. in rest, remains to be seen.

remains to be seen

de saptamana asta as dori sa ma spal cu lesie. sa spal si sa spal si sa spal pana cand se curata toata, se sterge tot si ajung sa spun: gata, nu-mi mai amintesc nimic.

thinking about thinking of you

intre noi fie vorba, chiar nu era nevoie sa-mi amintesc de raul ala. imi vine sa exclam ca un conquistador i have been there, i have done you. doar ca asta nici nu ma bucura, nici nu ma face sa ma simt mai bogata. sunt doar schimbata, nu cu ajutorul tau ci din cauza ta.

think about life's little games.

stop! it's spammer time!

am un ghem in suflet. ma duc sa ma masor la ochi sa vad in spatele cator dioptrii ma ascund anul asta. si mi-e cam frica. frica asa cum imi e de cai si de apa mai inalta de 1.60. ca sa tai din greata diseara merg la old school la city tour .

spam-ul din inboxul vietii mele - si a voastre banuiesc - se numeste astazi saint valentine's day. in cazul lui toate filtrele sunt ineficiente asa ca today, be happier if you're in love or be a tad more bitter if you're not. eu sunt, ca de obicei, indecisa.

zile anonime

zilele astea sunt zilele care se dau pierdute cand spui la sfarsitul anului: cat de repede a trecut si anul asta, nici nu l-am simtit. sunt zilele in care te trezesti ca in fiecare dimineata, drumul spre birou e la fel de lung si anevoios, de munca e la fel de mult ca de obicei. nu le-ai putea distinge de alte zile copiate pe calapod daca, spre exemplu, pe desktop n-ai avea un calendar widget. mare. la care sa te uiti, dimineata, cu cana obisnuita de zahar cu trei in unu in mana, rontaind un brezel crocant si sarat. e 13 miercuri, nu 12 marti. bun. zilele astea anonime obisnuiesc sa le personalizez cu un cuvant nou : succubus, par example, for today sau cu un ceva (o vorba, o ciocolata calda, un film, hainute noi) impartit cu cineva drag. daca nu-mi iese nici unul din siretlicurile de fixare, pe buna dreptate declar ziua pierduta. mai bine pierduta prin cotloanele memoriei decat la fel cu ieri si joia de acum trei saptamani. e exact cum ii spuneam ancai. dupa mine daca iti cumperi doua bluze cu acelasi model dar de culori diferite, ti-ai cumparat, in fapt, o bluza de culori diferite.

maybe

sunt singura in apartament si nu pot sa dorm. rontai un ciubuc cumparat de la brasov. stau ca o cucuvea, ascult muzica, citesc si-mi pica ochii in suflet de somn. complicata treaba. ma duc sa incui usa. inca un lacat si inca un lacat, o cheie si-un zavor.

voi aveti idee cum se trece de la al meu la al nostru, in prietenii si iubire? cand "vreau eu" ii cedeaza locul lui "vrem noi" doi, impreuna? beats me. the most i seem to share with people these days is golden, hot wedges and a coke.

plecaciune, stimabililor!

ei, parca anca a fost in seara asta in capul mea. vroiam sa zic una, alta despre prieteni si cat ma bucur ca acum am mai multa minte si putere sa-i iau in brate si sa le spun ca totul va fi bine. poate asa am sa sterg cumva de pe o tabla a socotelilor toate prieteniile pe care le-am dezamagit, de care am fugit si pe care n-am avut curajul sa le tin. probabil daca citesti, iti dai seama ca despre tine vorbesc, copil mic si naiv. am primit sanse noi pe care nu le voi abandona la fel de usor.
tot in seara asta la o silva neagra mi-am vazut trecutul cu ochii limpezi. sunt linistita. nu-i mai am nimic de reprosat. chiar daca acum gustul tuturor trairilor mele e dulce amar, ca melodia asta.

profit de ocazia oferita de scrib si spun ca, si mie imi pare la fel de bine de aceeasi cunostinta. tot de la byron.

curious?

Agency: Dim Propagand
Creative Directors: Guilherme Facci, Michele D' Ippolito
Art Director: Daniel Barrocas
Copywriters: Luis FelipeFigueiredo "Grilo", Victor Martins
Illustrator: Leonardo Marsiglia

fly more

Copy: Fly more, see more.

Agency: Philipp und Keuntje

Creative Directors: Hans Esders, Ales Polcar
Art Director: Jan BergIllustrations: Jan Berg, Benjamin Reiß
Copywriters: Ales Polcar, Oliver Kohtz

ce-as pleca! un concediu intreg m-as duce unde vad cu ochii!

cine e pr-ul justitiei divine?

supradoza intr-adevar. chiar au dreptate. ei da, ambasada elvetiei mai putin. pot insa sa zic ca, in directia presei, mai vin si alte avioane.

o cerere scrisa, te rog

copil, copil dar rezerva de naivitate s-a terminat.

intre nike si adidas voi ce alegeti? i go with emotional and impossible is nothing but i'm a chick.

brasov si contrabanda cu bomboane bucuria. minunat nume pentru bomboane, nu?

if it be your will

am obosit sa ascult muzici de fete negre la ochi, cu privirea pierduta undeva adanc in zare si ten de farfurie de potelan. voi nu? fac un targ, girl power pana la moarte, cu mici pauze de aer.

drugstore cowgirl y'all

so you have an mp3 player, an ipod, something anything that can be used to play music in the subway, on your way to work, during classes or work, almost everywhere. you just discover this incredibly cool song and you play it on repeat for a half an hour. then you want to hear it out loud so you play it on your computer. it's just not the same. strange. will make a folder with all the in transport music.




sweeney todd (de ce are 8 pe imdb ma nelamureste, not that it is bad) si popcorn mult, ciocolata la rendez-vous si niste wedges just in time to catch the last buss. a good day all in all mai ales ca, in sfarsit, mi-a iesit textul ala care nu se lega nici cu guma.

don't laugh

who said you have to change what works?

rememeber those great volkswagen ads

silence

Agency: McCann Erickson

Creative Director: Adrian Botan

Art Director: Catalin Paduretu

Copywriter: Andrei Fodolica

nu-mi dau seama in ce masura e vorba de produs si in ce masura e vorba de o idee buna. o idee buna care astepta un produs, ceva whateva. still good, though.

ahaaa

Agency: Cohn&Jansen/ Ashley&Holmes

Creative Director: Andrei Cohn

Art Director: Alex Stanciu

Group Creative Director/ Copywriter: Catalin Rusu

Ilustrator: Mircea Ciobanu

my art knows better.

zen

toata lumea din agentie e zen. apar niste fenomene de oameni cer una alta, forteaza brate li se raspunde cu un zambet si un mesaj politicos de robotel. toata lumea isi cunoaste lectiile. nu ne mai mira nimic. nu tu account panicat in usa, nu tu creativ fumator dornic sa arunce tot ce misca de pe balcon. e liniste, lumea are program si seara si la sfarsit de saptamana, iar tampeniile cu si despre clienti, furnizori si alte specii bipede se toaca marunt la masa, in jocuri de cuvinte. e liniste. e normal. e prea normal, nu credeti?

ostani

nu stiu ce inseamna, nici nu-s curioasa. daca aveti doua minute ascultati melodia. pe mine ma duce cu gandul la duminica in familie, la mama si tata dansand prin casa dupa o melodie de la televizor. lucruri marunte. aici e cheia.

focus

Copy: The fastest autofocus.

Agency: Diamond Ogilvy

Chief Creative Director: Wain Choi

Art Director: Jaehyuk Jang

Photographer: Honik Lee

me and my monkey

people get lost. stupid, i know. vroiam sa scriu ieri ca as pleca. as pleca da n-am unde. as pleca la cineva in brate, se poate?

scoala, munca, art care pleaca, am vrut sa le las acasa. doar ca nu mai merge. senzatia molaie de plutire, drumul caldoros spre casa intr-un taxi fara muzica, micile mele placeri nu mai sunt intregi. ganduri impertimente si insistente imi strica linistea: si daca ...?, ma intreb oare ...? nici macar daca nu am pretentia de persoana serioasa nu ma lasa in pace? macar cateva minute!

i got lost in manele last night. s-a adunat seara trecuta un grup foarte straniu de personaje - in cautare de ... n-as putea spune, ce sunt eu, un autor? a fost una din rarele ocazii in care oamenii care au promis ca vin au venit si cei care au aflat pe parcurs s-au invitat. unplanned party in fabrica, o oprire in gossip cu taierea elanului si eterna solutie: playlist-ul universal din fire. care e la fel, de ani si ani de zile si e bine cum e. fire-ul are talentul de a scoate extremele din oameni, in fire nu se bea, nu se danseaza, nu se priveste sau flirteaza cu jumatate de masura. the big guns are out on a fire saturday. sau cel putin asa am auzit :D eu ma ocup cu victorii mai mici.

trebuie sa mai zic totusi ca lumea asta e mica, mica, mica si ca in lumea asta mica, mica, rea si curioasa cel mai bine e sa scrii povesti. mai ales pe blog.

adjusting

in on year my attitude towards school has changed completely. there is nothing to motivate me. cool looking books, jaw dropping information, smart teachers, class discussions, competition nothing works. that i find strange because i spent 4 years of my life living by these values. somehow i resent school for not being a part of stupid young, drunken stupor stuff.
i left home thinking that school, education in general, is my ticket out. it was that or marrying rich. now things are not as clear as they were at age 19. strange again, ha?
so now i wonder what i am doing again complicating my life for one more year. another thing i can't understand is how i was able to learn tons of pages in just a few days - because now it seems impossible to remember stuff by cleverly organized bullets. there was a time when i actually liked going to bcu, but it seems so far away.
maybe one skill learnt means loosing another. it could be the limited space theory. ok, limited brain. no, to be more exact the age aquired stupidity theory.